* Imi construiesc fiecare clipa ca un moment de refugiu,ca o evadare din tot ceea ce inseamna timpul petrecut printre oameni.
*Agreez foarte putin lucruri specifice societatii si oamenilor obisnuiti pentru a putea trai printre ei.
* Functionez ca un mecanism de autoaparare.Produc doar in conditii de stres si scarba in incercare de a ma izola de tabieturile celor care ma inconjoara.
*Am ciudata senzatie ca totul a luat fiinta doar pentru a ajunge la ultimul stadiu evolutiv:omul,adica la autodistrugere.
Iar pana-mi trosneste in mana
Se frage si scuipa bolnava pe hartie
Cuvinte ciudate
Fara sens
intoxica privirea.
Priveste oglinda ce-ai spart-o cu un pum de praf
numara ochii ce te monitorizeaza cu ura,plictisiti
Nu-mi mai spune sa-mi caut mintea in sertarul biroului
Nici sa-mi gasesc sufletul ratacit intre asternuturi.
No comments:
Post a Comment