Prostia nu are limite. Spun asta cu cea mai mare convingere,realizand ca sunt inconjurata zi de zi de oameni care dispun de aceasta resursa,se pare,inepuizabila. Nu am de gand sa critic sau sa corectez anumte comportamente,wasted time;se stie deja ca boala nu are leac si bietii suferinzi se vor chinui pana la sfarsitul zilelor in iluzia cunosterii si suprematiei absolute a unei societati infecte. O societate in care am avut ghinionul sa ma nasc,nesansa sa traiesc si pedeapsa de a suporta zi de zi reprezentantii ei de cea mai joasa speta care considera a fi prioritar stilul (care stil?!? )vestimentar si aspectul general in selectarea participantilor la un eveniment,sa-i zicem,cultural intr-o oarecare masura. Bineinteles,in opinia lor nu este corect sa alegi participantii in ordinea rezultatelor protestand cu inversunare asupra deciziei luate si argumentand:
 - " Dar nu este corect sa mearga primii 10 din clasa...asa....nu e corect"
 - " Dar A,de ce sa nu fie corect,de ce crezi asta?"
 -" Pai asa... Stiti...acolo trebuie sa avem o tinunta speciala,office"
 - " Si...nu vad legatura..."
 - Dar..doamna...nu este corect...!"
 STUPID FUCKING LAME!
Bineinteles...nu veti ocazia sa va prezentat intr-un mod cat mai oficial aerele din cap  eliberate in urma consumului excesiv de fasole si nici sa nu veti un alt pretendent cu bani care sa va intrebe care va este tariful....Nu,nu e loc pentru voi,acolo,

 Certain fact: Bitches never change.

"Serenity Painted Death"( O )

Unaccomplished feelings on a bloody road
Make me wish death to the world.
Humankind is lost in dust
No so called love can ever last
Waiting and waiting for nobody to cast
A dead scenario of an imperfect past.

Imi doresc...

Vreau sa ucid.Oamenii. Si modul in care (nu) sunt educati,crescuti,invatati sa se comporte in societate. Nu,acesta nu e inca o incercare de a scrie un articol abstract,poetic,liric sau epic, ci o dorinta extrem de arzatoare. Probabil ideea de a ucide ,in sine, socheaza oamenii cu rationament dar nu o vad deloc ca ceva exagerat atunci cand vrei sa cureti orasul,scoala,tara si chiar lumea de oameni nefolositori care nu fac decat sa aduca pagube,mizerie si dezgust.. Spun asta fara niciun regret,fara cea mai mica urma de remuscare,daca as avea ocazia sa fac asta,nu mi-ar parea rau. Nu mi-ar parea rau sa ucid nesimtirea si prostia impreuna cu posesorii lor, nu m-ar deranja absolut deloc sa circul intr-un mijloc de transport in comun fara manele,fara misogini care insulta orice fata/femeia care are si-a permis sa stea pe scaun fara sa le cedeze lor locul. Nu m-ar deranja sa merg pe strada fara sa vad cocalari si pitipoance imbracati in haine mulate si roz care scuipa seminte si se comporta ca la zoo. Cu singuranta nu m-ar deranja sa merg la scoala,intr-o clasa fara elevi hiperactivi suferind de retardism in stare terminala care sa deranjeze fiecare ora si fiecare pauza  pe ritmul manelelor acompaniat de butuituri frenetice in banci/usi.geamuri.
E ceva rau sa-mi doresc o lume normala,curata si cu bun simt? E ceva rau daca sper ca asa ceva(desi imposibil) s-a putea obtine prin mijolace extreme?
Dar,de fapt, ce inseamna "normalitatea" astazi?!?

Wasted time

Unable to feel human emotions
I'm slowly breathing the humanity dust,
Throwing ashes in acid rain
Bleeding broken flashes of pain.
I've stopped the time to wait for a leaf to fall
And colapse into the ocean soul.

Fucking Retard

P: - "Profixoidele sunt falsele prefixe provenite din greaca sau latina. De exemplu " - aero " ,in cuvantul "aeroplan". Mataoanu,ne poti daca inca un exemplu ?
M- " Da, doamna."
p:- " Hai,uimeste-ne.
M: - Pai...aahhmmm... AEROPORT !!!
P: - Zau?!? Explica-ne si noua putin asa.La tine zboara portul sau ce se intampla? Dar e posibil ,in cazul in care il desenezi.
M- Dar de ce nu e bine? Ce...planul ce face?
P-  Ce intelegi tu prin cuvantul " aeroplan"?
M- Pai...doamna...eu inteleg....AER PLAN!!!

AMIN!

Nesimtitul calator.

In milenuil internautic,globalizat si repezit in care te afli,calatoria si-a pierdut frisonul initiatic.Asternerea la drum nu mai are aplomb picaresc sau sambure de mister.Totul s-a redus la o deplasare eficienta,cu economie de timp si abundenta de mijloace. Nimeni nu mai pleaca in directii incerte,nimeni nu mai cauta sensuri pitite in mecanica pasilor. Calatorul de azi e o vietate decisa,care trebuie sa ajunga repede din punctul A in punctul B.El are un aer posac,preocupat sau febril,in functie de agenda zilei.Stilistica voiajului,fie el de placere sau de afaceri, a saracit metodic, pe masura ce s-a imbogatit recuzita tehnica. Autobuzele,trenurile,avioanele si metrourile transporta cohorte de pasageri plecati,voba lui George Bernard Shaw," la intalniri cu ei insisi, la care se tem sa nu intarzie".Ei bine,de ce sa ingadui tu,nesimtitule,posomoreala ulceranta a acestor vesnici hoinari?Chiar nu poti face nimic? Ba vezi ca poti,daca stii sa-ti alegi intrumentele si momentul optim al interventiei.
Studiaza,de plida, un autobuz care duce sau aduce lumea de la serviciu. O sa observi imediat ca in acvariul pe roti care strabate orasul staruie aerul unei neimpliniri generale,al unei vegerari lancede. Fiecare pasager e o insulta ascunsa sub o pagina de ziar,o coperta de carte sau o privire fixata pe geam. Sunt oameni care nu gusta viata si nu-i pricep sensurile subtile.Unii citesc sfidator,parca pentru a-ti da de inteles ca accesul in lumea lor e interzis.Altii s-au cufundat in ganduri,semn ca mesteca tacut o dilema domestica sau o frustrare preluata de la slujba.In fine,altii sunt rupti de oboseala si, sprijiniti cu fruntea de geam,incearca sa fure un sfert de ora de somn recuperator. E limpede,trebuie facut ceva- si inca repede.
 Fireste,pentru ca o initiativa de acest gen sa fie incununata de succes,ea trebuie sa inceapa corespunzator. In cazul de fata,de la urcarea in autobuz. E un moment delicat,pe care nu toti il gestioneaza cum se cuvine.Nesimtitul autentic stie insa ca n-are voie sa cedeze in fata conventiilor. Politeturile de moda veche,hamletizarile delicate si abstragerile concesive sunt mofturi stupide,flecustete  pentru care tagma te va taxa cand iti va fi lumea mai draga. Exista inca locuri in tara unde autobuzul sau tramvaiul se asteapta pe trotuar,iar uneori - ca o culme a desuetudinii vatamatoare- pe bancutele din refugii. Un nesimtit bucurestean expediat in Oradea ar putea descoperi aici surprize greu digerabile. Exista sclifositi prevenitori, care practica o discriminare abuziva si ingaduie accesul in vehicul pe criterii iesite din uz : varsta,sex,eventual betesuguri trupesti. Fiind vorba tot de aceleasi creaturi, acesti indivizi jalnici,hraniti cu perfuziile unei nostalgii culpabile,nu pot fi lichidati si nici macar inchisi in rezervatii. In fata lor, nesimtitul are o singura varianta: actiunea directa.
Ea se comprima intr-o formula fara echivoc: darea de buzna.Nesimtitul e cel care,prin puterea exemplului,ii supune pe pasageri unei pedagogii simple,dar de o somptuoasa utilitate. Intr-un autobuz nu se urca,ci se navaleste. Stilistica momentului trebuie sa aiba  ceva de meleu rugbistic,de caft pe maidan,de imbulzeala ceausista la tejghea,cand vanzatoarea le anunta celor o suta de soimi ai cozilor ca mai erau doar 30 de pachete cu gaturi si gheare de pui. Accesul in mijlocul de transport respecta o lege naturala,cu ecouri darwiniene : the survival of the fittest. Primii urcati sun plavanii musculosi,liceenii cu viteza de reactie,haidamacii cu palma cat cazmaua si ceafa incretita ca blana de sharpey.Ei isi asigura intaietatea distribuind galant ghionturi care discolca fulgerator,maturand din cale concurenta fragila,calcand apasat pe bombeuri si principii. Li se alatura sporadic cate o gospodina teribila, gata sa preschimbe plasa cu morcovi in arma alba si umbrela in sulita. Asaltul treptelor se face icnit,iar cand argumentele fizice nu ajung,e loc oricand pentru un indemn categoric- " Da-te,fa, la o parte ca-mi iei aerul!"- sau o  constatare dusmanoasa: " Te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi pe benzina statului". In cazurile speciale,ceea ce nu se poate regla din limbaj sau bicepsi isi gaseste rezolvarea printr-o flegma bine tintita,pe pantofii sau intre ochii cartitorului.
 Odara urcat in autobuz,draga nesimtitule,lucrurile merg de la sine. Pofta de victorii se intretine cu victorii,  asa ca e bine sa treci la pasul uramtor fara tatonari sterile, Iar acest pas e, fireste, ocuparea scaunelor. Doar printr-un nefericit accident se poate intampla ca pe cele douazeci si ceva de scaune ale unui autobuz sa se lafaie obraznic si nepedepsit vreo femeie. Noroc ca astea sunt exceptii. Imaginea autobuzului ideal trebuie sa contine doua duzini de masculi instalati comod pe scaune,cu capul intre urechi si ochii pironiti in ziare,precum si cateva zeci de femei  spanzurand caznit de barele de sustinere,intr-un echilibru precar,gata sa fie scoase de pe orbita de o frana brusca sau de un viraj neasteptat. Spre lauda lui,nesimtitul din aceasta categorie isi cultiva vocatia de la varste fragede. Asa si nu altfel se explica prezenta adolescentilor pe locurile rezervate batranilor si ignorarea statornica a acestora din urma.
 In Bucuresti,intutil de spus,cultura sfidarii a atins  de mult perfectiunea. Tanarul din Capitala nu poate fi desurubat  de pe scaun sub nici o forma. E un spatiu pentru care s-a batut de la urcare si pe care nu are de gand sa-l cedeze unui strain pentru motivul idiot ca are optzeci de ani,duce in brate un copil sau si-a pus piciorul in ghips. Soapta aluziva sau rugamintea duioasa sunt sortite esecului.Ocupantul e imun la stimulti. Totusi,daca insisti,si-l nimeresti intr-o zi  cand e bine dispus,ai sanse sa auzi un raspuns care blocheaza orice demersuri ulterioare. "Mamica,lasa-ma pe mine sa stau,ca-s femeie batrana",implora un ghem clorotic cu basma si baston.
                                                                     R.P- Ghidul nesimtitului

Unconnected

* Imi construiesc fiecare clipa ca un moment de refugiu,ca o evadare din tot ceea ce inseamna timpul petrecut printre oameni.
*Agreez foarte putin lucruri specifice societatii si oamenilor obisnuiti pentru a putea trai printre ei.
* Functionez ca un mecanism de autoaparare.Produc doar in conditii de stres si scarba in incercare de a ma izola de tabieturile celor care ma inconjoara.
*Am ciudata senzatie ca totul a luat fiinta doar  pentru a ajunge la ultimul stadiu evolutiv:omul,adica la autodistrugere.


Iar pana-mi trosneste in mana
Se frage si scuipa bolnava pe hartie
Cuvinte ciudate
Fara sens
intoxica privirea.
Priveste oglinda ce-ai spart-o cu un pum de praf
numara ochii ce te monitorizeaza cu ura,plictisiti
Nu-mi mai spune sa-mi caut mintea in sertarul biroului
Nici sa-mi gasesc sufletul ratacit intre asternuturi.