Lipsa limbajului ne-ar fi scutit de toate problemele lumesti,ne-ar fi dus mai aproape de ceea ce suntem cu adevarat,de adevarata noastra fiinta. Limbajul a insemnat evolutia si totodata decaderea "omului";probabil ar fi fost mai natural sa racnim de durere in loc sa folosim limbajul pentru a acoperi starile in cuvinte,pentru a le masca si a le ascunde sub zambete stinse.
Mi-am format perceptia despre oameni prin propriile experiente.Astfel totul este natural,viu,adevarat.Fara masti.Fara imitarea nereusita a perfectiunii.
N-am putut niciodata sa nu-i invidiez pe cei saraci cu duhul.In ochii lor totul e perfect iar multumirea lor se rezuma doar la " a fi " si " a avea" . Ai fi mediocru si a avea asigurata partea materiala.Pentru ei spiritul nu exista,intrebarile fara raspuns raman simple povesti iar asta le simplifica viata.O simplifica si o goleste.Insa religia incurajeaza oamenii,le promite fericirea: " Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor."
No comments:
Post a Comment