Ordinary days

*Omenirea a devenit punctul central de descarcare al urii si dezgustului.Imi voi canaliza toata energia astfel incat sa-i creez densitatea unei gauri negre care se prabuseste in sine.
* Nu mizantropia ma face sa urasc totul in jur ci degradarea lucrurilor inconjuratoare.
*Ganditorule,inarmeaza-te cu ignoranta daca vrei sa supravietuiesti printre semenii speciei tale.
* Analizand comportamentele celor din jur,realizez ca omul esti mai involuat decat orice alta fiinta vie.
* Sa fii om! Iata cel mai mare chin. Sa fii om printre oameni- Iata cel mai mare blestem.
* Atribuim mortii perceptiile gresite pe care le avem despre viata.
*Pentru a capata linistea exterioara inconjoara-te de oameni muti,pentru a o regasi pe cea interioara fii tu insuti mut intr-o lume a necuvantatoarelor.

La rascruce de vanturi- Emily Bronte

"Unicul gând al vieții mele este el. Dacă totul ar pieri și n-ar rămâne decât el, eu aș continua să exist; iar dacă totul ar rămâne și el ar fi nimicit, universul s-ar transforma într-o uriașă lume străină mie și mi s-ar părea că nu mai fac parte dintr-însa."

I love...

Pierduti

Poemul a murit.Si in acelasi timp au pierit cu el si cele mai slabe sperante de reintregire spirituala a umanitatii.L-am omorat in momentul in care am ales sa traim simplu,masinal,nedefinit. La fel de simplu cum suiera vantul printre crengi.
Nu mai avem inspiratie. Traim doar pentru a satisface nevoi de ordin fiziologic si material distrugand astfel si ultima farama de spiritualitate.Traim pentru a muri pierduti in excese,ambitii care nu ne apartin,ideologii implementate ca fiind adevarate care,in fapt,se dovedesc a fi infecte.Inainte de a muri ne transformam incet in sclavi ai  superficialului,monotonului si absurdului.Alegem sa fim contransi si manipulati catre o cale care nu ne apartine,care nu ne-a apartinut niciodata,nascuti dintr-o conceptie gresita,cu o ideologie nepotrivita,setati sa indeplinim la infinit aceleasi ritualuri masinale. Ne e frica sa ne desprindem de turma traind cu falsa impresie de cadere in abis,uitand practic ca ca abisul se afla doar in noi,permitandu-ne sa ne cufundam  si mai mult in rutina.
Sa ne desprindem de noi la fel cum literele zboara asternandu-se pe hartie si demonstrandu-ne ca suntem niste falsi,doar proiectii sterse ale altora in noi,fara nicio personalitate dominanta.
Sa ne desprindem pentru a fugi si pentru a ne cunoaste...Pentru a ne intoarce dezamagiti ca acest lucru poate exista doar la stadiul de ideal.

Prostia nu are limite. Spun asta cu cea mai mare convingere,realizand ca sunt inconjurata zi de zi de oameni care dispun de aceasta resursa,se pare,inepuizabila. Nu am de gand sa critic sau sa corectez anumte comportamente,wasted time;se stie deja ca boala nu are leac si bietii suferinzi se vor chinui pana la sfarsitul zilelor in iluzia cunosterii si suprematiei absolute a unei societati infecte. O societate in care am avut ghinionul sa ma nasc,nesansa sa traiesc si pedeapsa de a suporta zi de zi reprezentantii ei de cea mai joasa speta care considera a fi prioritar stilul (care stil?!? )vestimentar si aspectul general in selectarea participantilor la un eveniment,sa-i zicem,cultural intr-o oarecare masura. Bineinteles,in opinia lor nu este corect sa alegi participantii in ordinea rezultatelor protestand cu inversunare asupra deciziei luate si argumentand:
 - " Dar nu este corect sa mearga primii 10 din clasa...asa....nu e corect"
 - " Dar A,de ce sa nu fie corect,de ce crezi asta?"
 -" Pai asa... Stiti...acolo trebuie sa avem o tinunta speciala,office"
 - " Si...nu vad legatura..."
 - Dar..doamna...nu este corect...!"
 STUPID FUCKING LAME!
Bineinteles...nu veti ocazia sa va prezentat intr-un mod cat mai oficial aerele din cap  eliberate in urma consumului excesiv de fasole si nici sa nu veti un alt pretendent cu bani care sa va intrebe care va este tariful....Nu,nu e loc pentru voi,acolo,

 Certain fact: Bitches never change.

"Serenity Painted Death"( O )

Unaccomplished feelings on a bloody road
Make me wish death to the world.
Humankind is lost in dust
No so called love can ever last
Waiting and waiting for nobody to cast
A dead scenario of an imperfect past.

Imi doresc...

Vreau sa ucid.Oamenii. Si modul in care (nu) sunt educati,crescuti,invatati sa se comporte in societate. Nu,acesta nu e inca o incercare de a scrie un articol abstract,poetic,liric sau epic, ci o dorinta extrem de arzatoare. Probabil ideea de a ucide ,in sine, socheaza oamenii cu rationament dar nu o vad deloc ca ceva exagerat atunci cand vrei sa cureti orasul,scoala,tara si chiar lumea de oameni nefolositori care nu fac decat sa aduca pagube,mizerie si dezgust.. Spun asta fara niciun regret,fara cea mai mica urma de remuscare,daca as avea ocazia sa fac asta,nu mi-ar parea rau. Nu mi-ar parea rau sa ucid nesimtirea si prostia impreuna cu posesorii lor, nu m-ar deranja absolut deloc sa circul intr-un mijloc de transport in comun fara manele,fara misogini care insulta orice fata/femeia care are si-a permis sa stea pe scaun fara sa le cedeze lor locul. Nu m-ar deranja sa merg pe strada fara sa vad cocalari si pitipoance imbracati in haine mulate si roz care scuipa seminte si se comporta ca la zoo. Cu singuranta nu m-ar deranja sa merg la scoala,intr-o clasa fara elevi hiperactivi suferind de retardism in stare terminala care sa deranjeze fiecare ora si fiecare pauza  pe ritmul manelelor acompaniat de butuituri frenetice in banci/usi.geamuri.
E ceva rau sa-mi doresc o lume normala,curata si cu bun simt? E ceva rau daca sper ca asa ceva(desi imposibil) s-a putea obtine prin mijolace extreme?
Dar,de fapt, ce inseamna "normalitatea" astazi?!?

Wasted time

Unable to feel human emotions
I'm slowly breathing the humanity dust,
Throwing ashes in acid rain
Bleeding broken flashes of pain.
I've stopped the time to wait for a leaf to fall
And colapse into the ocean soul.

Fucking Retard

P: - "Profixoidele sunt falsele prefixe provenite din greaca sau latina. De exemplu " - aero " ,in cuvantul "aeroplan". Mataoanu,ne poti daca inca un exemplu ?
M- " Da, doamna."
p:- " Hai,uimeste-ne.
M: - Pai...aahhmmm... AEROPORT !!!
P: - Zau?!? Explica-ne si noua putin asa.La tine zboara portul sau ce se intampla? Dar e posibil ,in cazul in care il desenezi.
M- Dar de ce nu e bine? Ce...planul ce face?
P-  Ce intelegi tu prin cuvantul " aeroplan"?
M- Pai...doamna...eu inteleg....AER PLAN!!!

AMIN!

Nesimtitul calator.

In milenuil internautic,globalizat si repezit in care te afli,calatoria si-a pierdut frisonul initiatic.Asternerea la drum nu mai are aplomb picaresc sau sambure de mister.Totul s-a redus la o deplasare eficienta,cu economie de timp si abundenta de mijloace. Nimeni nu mai pleaca in directii incerte,nimeni nu mai cauta sensuri pitite in mecanica pasilor. Calatorul de azi e o vietate decisa,care trebuie sa ajunga repede din punctul A in punctul B.El are un aer posac,preocupat sau febril,in functie de agenda zilei.Stilistica voiajului,fie el de placere sau de afaceri, a saracit metodic, pe masura ce s-a imbogatit recuzita tehnica. Autobuzele,trenurile,avioanele si metrourile transporta cohorte de pasageri plecati,voba lui George Bernard Shaw," la intalniri cu ei insisi, la care se tem sa nu intarzie".Ei bine,de ce sa ingadui tu,nesimtitule,posomoreala ulceranta a acestor vesnici hoinari?Chiar nu poti face nimic? Ba vezi ca poti,daca stii sa-ti alegi intrumentele si momentul optim al interventiei.
Studiaza,de plida, un autobuz care duce sau aduce lumea de la serviciu. O sa observi imediat ca in acvariul pe roti care strabate orasul staruie aerul unei neimpliniri generale,al unei vegerari lancede. Fiecare pasager e o insulta ascunsa sub o pagina de ziar,o coperta de carte sau o privire fixata pe geam. Sunt oameni care nu gusta viata si nu-i pricep sensurile subtile.Unii citesc sfidator,parca pentru a-ti da de inteles ca accesul in lumea lor e interzis.Altii s-au cufundat in ganduri,semn ca mesteca tacut o dilema domestica sau o frustrare preluata de la slujba.In fine,altii sunt rupti de oboseala si, sprijiniti cu fruntea de geam,incearca sa fure un sfert de ora de somn recuperator. E limpede,trebuie facut ceva- si inca repede.
 Fireste,pentru ca o initiativa de acest gen sa fie incununata de succes,ea trebuie sa inceapa corespunzator. In cazul de fata,de la urcarea in autobuz. E un moment delicat,pe care nu toti il gestioneaza cum se cuvine.Nesimtitul autentic stie insa ca n-are voie sa cedeze in fata conventiilor. Politeturile de moda veche,hamletizarile delicate si abstragerile concesive sunt mofturi stupide,flecustete  pentru care tagma te va taxa cand iti va fi lumea mai draga. Exista inca locuri in tara unde autobuzul sau tramvaiul se asteapta pe trotuar,iar uneori - ca o culme a desuetudinii vatamatoare- pe bancutele din refugii. Un nesimtit bucurestean expediat in Oradea ar putea descoperi aici surprize greu digerabile. Exista sclifositi prevenitori, care practica o discriminare abuziva si ingaduie accesul in vehicul pe criterii iesite din uz : varsta,sex,eventual betesuguri trupesti. Fiind vorba tot de aceleasi creaturi, acesti indivizi jalnici,hraniti cu perfuziile unei nostalgii culpabile,nu pot fi lichidati si nici macar inchisi in rezervatii. In fata lor, nesimtitul are o singura varianta: actiunea directa.
Ea se comprima intr-o formula fara echivoc: darea de buzna.Nesimtitul e cel care,prin puterea exemplului,ii supune pe pasageri unei pedagogii simple,dar de o somptuoasa utilitate. Intr-un autobuz nu se urca,ci se navaleste. Stilistica momentului trebuie sa aiba  ceva de meleu rugbistic,de caft pe maidan,de imbulzeala ceausista la tejghea,cand vanzatoarea le anunta celor o suta de soimi ai cozilor ca mai erau doar 30 de pachete cu gaturi si gheare de pui. Accesul in mijlocul de transport respecta o lege naturala,cu ecouri darwiniene : the survival of the fittest. Primii urcati sun plavanii musculosi,liceenii cu viteza de reactie,haidamacii cu palma cat cazmaua si ceafa incretita ca blana de sharpey.Ei isi asigura intaietatea distribuind galant ghionturi care discolca fulgerator,maturand din cale concurenta fragila,calcand apasat pe bombeuri si principii. Li se alatura sporadic cate o gospodina teribila, gata sa preschimbe plasa cu morcovi in arma alba si umbrela in sulita. Asaltul treptelor se face icnit,iar cand argumentele fizice nu ajung,e loc oricand pentru un indemn categoric- " Da-te,fa, la o parte ca-mi iei aerul!"- sau o  constatare dusmanoasa: " Te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi pe benzina statului". In cazurile speciale,ceea ce nu se poate regla din limbaj sau bicepsi isi gaseste rezolvarea printr-o flegma bine tintita,pe pantofii sau intre ochii cartitorului.
 Odara urcat in autobuz,draga nesimtitule,lucrurile merg de la sine. Pofta de victorii se intretine cu victorii,  asa ca e bine sa treci la pasul uramtor fara tatonari sterile, Iar acest pas e, fireste, ocuparea scaunelor. Doar printr-un nefericit accident se poate intampla ca pe cele douazeci si ceva de scaune ale unui autobuz sa se lafaie obraznic si nepedepsit vreo femeie. Noroc ca astea sunt exceptii. Imaginea autobuzului ideal trebuie sa contine doua duzini de masculi instalati comod pe scaune,cu capul intre urechi si ochii pironiti in ziare,precum si cateva zeci de femei  spanzurand caznit de barele de sustinere,intr-un echilibru precar,gata sa fie scoase de pe orbita de o frana brusca sau de un viraj neasteptat. Spre lauda lui,nesimtitul din aceasta categorie isi cultiva vocatia de la varste fragede. Asa si nu altfel se explica prezenta adolescentilor pe locurile rezervate batranilor si ignorarea statornica a acestora din urma.
 In Bucuresti,intutil de spus,cultura sfidarii a atins  de mult perfectiunea. Tanarul din Capitala nu poate fi desurubat  de pe scaun sub nici o forma. E un spatiu pentru care s-a batut de la urcare si pe care nu are de gand sa-l cedeze unui strain pentru motivul idiot ca are optzeci de ani,duce in brate un copil sau si-a pus piciorul in ghips. Soapta aluziva sau rugamintea duioasa sunt sortite esecului.Ocupantul e imun la stimulti. Totusi,daca insisti,si-l nimeresti intr-o zi  cand e bine dispus,ai sanse sa auzi un raspuns care blocheaza orice demersuri ulterioare. "Mamica,lasa-ma pe mine sa stau,ca-s femeie batrana",implora un ghem clorotic cu basma si baston.
                                                                     R.P- Ghidul nesimtitului

Unconnected

* Imi construiesc fiecare clipa ca un moment de refugiu,ca o evadare din tot ceea ce inseamna timpul petrecut printre oameni.
*Agreez foarte putin lucruri specifice societatii si oamenilor obisnuiti pentru a putea trai printre ei.
* Functionez ca un mecanism de autoaparare.Produc doar in conditii de stres si scarba in incercare de a ma izola de tabieturile celor care ma inconjoara.
*Am ciudata senzatie ca totul a luat fiinta doar  pentru a ajunge la ultimul stadiu evolutiv:omul,adica la autodistrugere.


Iar pana-mi trosneste in mana
Se frage si scuipa bolnava pe hartie
Cuvinte ciudate
Fara sens
intoxica privirea.
Priveste oglinda ce-ai spart-o cu un pum de praf
numara ochii ce te monitorizeaza cu ura,plictisiti
Nu-mi mai spune sa-mi caut mintea in sertarul biroului
Nici sa-mi gasesc sufletul ratacit intre asternuturi.

Impossible is nothing

Vreau intotdeauna ceea ce nu am iar cand am vreau sa fie ca si cum n-as avea.Vreau zapada pe o faleza in iulie,vreau sa fac plaja pe Vf Omu intr-o noapte de ianuarie.
In copilarie visam la o casa cu fiecare anotimp inchis intr-o camera.Vara sa locuiasca la parter,sa intru in casa pasind direct pe plaja,apoi sa urc si sa bat la usa iernii pentru un bulgare cu care sa-mi sting arsurile solare.Pe palierul stang sa fie toamna,sa-i pictez piesajul cu cerneala alba si sa-ti vorbesc despre moarte,ura,mizantropie cadere si decadere.Primavara va fi in dreapta pentru a sufla parfumul renasterii peste inghet.
Sunt viscolul din mijlocul verii,ghiocelul din noiembrie,arsita din gerar,frunza putrezita a primaverii,sunt imposibilul...
Inca mai vreau sa fac imposibilul posibil,sa intorc lumea pe dos :
sa inversez polii magnetici ai Pamantului doar pocnind din degete,
sa reduc la tacere in stadion intreg doar cu un acord de chitara,
sa pun arsenic in mancarea primului om care l-a inventat pe dumnezeu,
sa fiu piciorul care impinge scara cand pui globuri in pom,
sa fiu chibritul ud langa o cutie cu benzina in Siberia.

Sa vad evolutia omenirii prin ochii unui aborigen si in acelasi timp sa-i inteleg decaderea...

Truth...

Love at first sight is like first impression - always wrong.

Copil autist zidit intre milenii-Stefan Bolea

sunt un zeu în scaun cu rotile
un geniu cu trup de băiat
o flacără ce moare de frig
un ocean sleit de sete
un monstru sinucigaş

sunt otravă doar pentru mine
un tânăr uragan
inconştient de puterile sale
o stea ucisă etern căzătoare
să învăţ să mă bucur de viaţă, de lume, de mine,
de la cine ?

o comedie umană la care se râde la comandă
sunt omul care l-a răscumpărat pe Dumnezeu din captivitate
i-a dat bani de ţigări şi l-a rugat să nu uite să fie satanic
nu ştiu unde se termină nebunia şi unde încep eu
dar simt că trupul acesta trebuia să fie mare
un haos neîntrerupt mă modelează ca pe o sabie

sunt omul lui „nu ştiu când”, „nu ştiu de ce”
viaţa se repetă într-o falsă loterie indiferentă
mă striveşte cu dictatura banalităţii ei criminale

se poate muri de plictiseală ?
eu cred că da

nu ştiu ce poate să urmeze
dar cortegiul de greşeli îmi zâmbeşte calm ca o pisică ce îşi aşteaptă laptele dimineaţa
antidestinul trăieşte din mine
îi fac jocul prea uşor

Dumnezeu adevărat Dumnezeu cel Negru
sălăşluieşte în trupul meu bolnav
îmi fură visele
îmi aude gândurile
nu mă lasă să aflu totul despre mine
sunt fiul lui cel mai puţin reuşit
bastardul nedorit

scriu cu sânge
şi nu-mi pasă că haosul îmi dedublează senzaţiile
mă vrea confuz
strecoară în mintea mea greşeli

sentimentul eternităţii neantului
are în el ceva ironic şi pervers
e ca un drog genial
nimic peste nimic
peste nimic şi la capăt tu

visez o agonie neîntreruptă
o moarte grea în trepte
chinurile te deschid spre cunoaştere
plăcerile te înciudează

vreau să fiu torturat până la leşin
să visez că paradisul este o banală clipă de repaos
să visez ca paradisul e tocmai iadul duminicii
să nu vreau nimic decât ataraxie
să fiu umil mulţumit lipsit de lăcomie
să mor încet fără să mor
să trăiesc fără putinţa de a mă obişnui cu chinul
fiecare clipă să fie un şoc
fiecare senzaţie să mă scoată din minţi

să mă apropii de ceea ce se spune că ar putea fi moarte
moartea să mă ţină în palme
şi să se încarneze în amantă
moartea să fie zeu şi om
contradicţie în termeni în carne şi oase
să ne sărutăm în văzul lumii
să ştie toată lumea că suntem Dumnezeu

eu ştiu că mortul nu moare în sens strict fizic
e mai atent atunci la viaţa subterană
dacă mortul a murit
atunci cum se întâmplă că port atâtea cadavre în mine
care mai au tupeul să-şi ceară raţia de carne şi sânge seara ?

mă întreb dacă există iad
în sensul dacă mai există altul
sinuciderea de-aici nu e un declin de fiinţă sau valoare
o schimbare totală de sens
e o mică recreaţie care te învigorează
să-ţi tai venele înainte de începerea săptămânii de lucru
să te spânzuri în fiecare pauză de masă

sentimentul neantului
necesitatea unei privelişti goale
în prăpastie prosperează numai teama
dar visez un neant plăcut neobişnuit de confortabil
în care perechile decapitate să-mi zâmbească pline de jenă şi de stupefacţie
că m-am oprit din drum doar pentru atât şi că n-au putut mai mult
aş vrea un neant care să se alinieze la rigorile neantului meu personal
abisul favorit
copiii de ţâţă să fie făcuţi frigare
bătrânilor să li se scoată ochii să li se taie limba
să fie îndopaţi cu proprii lor nepoţi
virgine goale să mi se prostitueze la comandă
şi să le placă din teamă de mai rău

visez un neant al urii
în care să fiu rege satir călău şi mercenar

vreau să înfăptuiesc o strălucită inversare a lanţului trofic
să fac implant mieilor
s-atace dintr-odată lupii
vreau să văd prima antilopa care se întoarce din goană
şi muşcă dintr-un leopard
vreau iepuri de câmp care vânează şerpi şi peşti care doboară urşii
tot ceea ce înseamnă instinct de conservare să devină disperare
şi să devină nevoie de sânge
şi tot ceea ce înseamnă instinct de pradă
să se transforme în ceva decadent duplicitar şi laş

eu să fiu singurul din rasa umană
care să se bucure şi să înţeleagă acest glorios spectacol
acest genial măcel-experiment
doar elementele să rivalizeze cu mine
să mor doar ca să mă-ntrupez ca zeu

simt c-am ajuns la capăt de drum
şi nici arta nu poate să mă urmeze în acest pustiu

abisul contopit cu mine

exist şi eu
există neantul din mine
aş vrea să facem dragoste cu atâta pasiune
încât să trecem unul prin celălalt
să facem transfer de personalitate
să ne trezim fiecare în trupul celuilalt
neantul e genial
atât timp cât genial
sunt eu

n-am nici o îndoială
sunt sleit de atâta orbire
unele poeme ar trebui scrijelite cu pumnalul pe piele
să curgă sânge acolo unde a curs ură
am să mă destrăbălez cu cadavrul unei omeniri gâtuite de chin
am să beau sânge din tigva ei
să am orgasm când horcăie

geniul cathartic al poeziei este unicitatea
am să mor odată cu moartea
dar am sa lipsesc de la renaştere

Despre...

N-am incercat niciodata sa schimb lumea,intotdeauna m-am mulat dupa regulile ei.Insa am realizat ca nu a fost,nu este si nu va fi niciodata suficient.Pentru o buna armonie e nevoie de ignoranta reciproca.

Cel care minte pentru a-si apara cauza va trai cu sentimentul ca este cea mai sincera persoana,va crede atat de mult in minciunile lui  pana cand va le va avea intiparite in minte.Ajuns la acest nivel,nu va mai avea niciodata nevoie de niciun adevar,decat de o minciuna bine pusa la punct pentru a-si satisface falsele dorinte,falsa existenta.

Gradul de suportabilitate al adevarului depinde de masura cu care te-ai obisnuit sa-l folosesti pe parcursul vietii.Nu-i spune unui prost ca e destept,cu timpul va crede asta si va ajunge sa se comporte ca atare.Adevarul e coplesitor in imediat dar inaltator in absolut.

Nimeni,nimic,niciodata,nu pot!

Nu m-am multumit niciodata cu calea de mijloc,cu compromisul.Intotdeauna am vrut clipa suprema,extazul sau,dupa caz agonia in stare pura,Am vrut totul,de aici dorinta mea pentru nimic.

Incapacitatea de a simti nu este cauzata de lipsa de iubire ci de iubirea in exces,totul comportandu-se astfel ca doi magneti uniti in accesi poli.

Trebuie sa-ti fi pasat foarte mult de ceilalti pentru ca mai apoi sa devii insesibil fata de orice drama.

Uitarea absoluta si somnul bizar-iata armele cele mai de temut impotriva plictisului cotidian. Fara folos sa te angajezi in vreun proiect,fara folos sa incerci viata sociala,toate duc doar la uitarea conditiei de moment.Revenirea la o clipa te singuratete aduce totul in prim-plan,mult mai accentuat.

Andru plangand

Trec prin starea acestui suflet
posibile existente-
un năvod mortal ce smulge in sus
totul,lăsand numai absenţe.

Las locului aceasta infăţişare
şi o adorm,şi o îngheţ,si ţin
în pura suspendare
a celor care n-au venit si vin.

Nimic nu rămane el însuşi mai mult
decat o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.

Numai un gand dacă-l întorc,de la tine,
nu mai regăsesc apoi,înapoia-mi,nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.

Decade piatra în inima mea,
răman în centrul unor margini ce se schimba.
Desigur, eu sunt un cuvant
adormit la tine pe limbă.

                                                                                             Nichita Stănescu

Come as you are...as I want you to be

Fii melodia cu care sa-mi cant lumea,
Fii candela care sa-mi lumineze existenta,
Fii ceasul care sa ma trezeasca din agonie,
Fii gandul care ma pune in miscare,
Fii amintirea care ma leaga de viata,
Fii prima raza dupa eclipsa,
Fii ultimul cuvant la apocalipsa,

Fii poemul meu nescris.