Drumul ploii

Stai si stai,astepti si stii ca nu se va intampla nimic.Nimic rau si nimic bun.Va fi doar linistea,pustietatea care te va inghiti incetul cu incetul...va fi liniste dar,cu toate astea,esti constient ca nu vei avea niciodata liniste.
Ploaia se scurge pe ramuri uscate,pe blocuri gri,murdare,pe la geam,la fel cum se scurge si viata ta...La fel cum ploaia  ajunge in pamant,acolo vei ajunge si tu.Prin ceata neagra a diminetii privesti padurea.Si nu vezi nimic. Nu mai vezi viata,nu mai auzi niciun cantec si ajungi sa observi doar moartea.Cea care aduce frunzele in cadavrul pamantului,cea din copaci care sta si ranjeste ca o curva.O curva care totusi nu vine sa te ia ci te lasa sa te macini incet,lent,de parca asta i-ar provoca o placere si mai mare.Fara niciun motiv lacrimile incep sa-ti arda obrajii,gandurile negre te sufoca si nu-ti mai ramane decat drogul.Ah,minunatul drog care face intotdeauna totul mai frumos.Chiar perfect as putea spune.Iti da curajul de a infrunta acea curva si de a-i rade in fata.Asta pana cand nici drogul nu te va mai putea face fericit si iti vei pune intrebarea: "ce voi face de acum inainte?"
De acum inainte nu vei mai face nimic pentru ca ea,curva,va veni si te va lua in sfarsit in bratele ei...Te va amagi cu un sarut iar apoi te va sfarteca,te va rupe in bucati,te va strapunge pana iti vei privi,la propriu,moartea cu ochii.

Iar apoi va fi liniste si vei ajunge sa-mi dai dreptate atunci cand vei realiza ca urmezi acelasi drum:drumul ploii.Singura diferenta e ca eu nu te voi putea vedea niciodata scurgandu-te pe geam.