O zi din viata mea...

... Incepe in in jurul orei 11 cand razele dogoritoare ale soarelui patrund pe fereastra si imi indunda patul,cazandu-mi pe fata si orbinadu-ma. Cu greu reusesc sa-mi misc pleoapele pentru  a vedea cat e ceasul.Ora 11:10,o ora destul de matinala.Ma copleseste atat de mult bucuria pentru ziua de vara care tocmai a inceput incat decid sa ma intorc pe partea cealalta pentru inca vreo 2-3 ore de somn bizar,adanc si profund care ma multumeste mereu fiindca imi ofera ocazia sa scap din rutina zilnica.Ating starea de Nirvana.Visez ca imi indeplinesc fiecare obsesie cotidiana omorand si macelarind alte 3-4 persoane si scaldand tot peisajul intr-un rosu aprins. Parca dintr-un strafund aud niste voci,un fel de muzica amestecata pe un fond sacaitor insa sunt constienta ca visez.Muzica aia nenorocita se aude din ce in ce mai tare...pana ma trezesc.Starea mea de Nirvana a fost spulberata de maneaua vecinului(iti doresc sa mori in chinuiri pentru asta!). Realiez brusc ca vocile nu se mai aud,probabil ai mei au renuntat sa mai strige la mine in incercarea lor de a ma trezi.

Ora 13:30,privesc tavanul,incerc sa ma trezesc aminindu-mi ce-am visat.Dupa acest efort intind mana pe noptiera si iau la intamplare cateva carti,rasfoind cateva poezii ale lui Bacovia,cateva citate de Cioran,putin Paler si simt cum imi vine pofta de viata. Urmeaza momentul crucial al zilei: pogorarea din asezamantul sacru.Pentru asta am nevoie de putin curaj si o vointa de fier( perna mi se pare asa de ademenitoare incat cu greu ma pot abtine sa-mi cufund fata in ea).

Ora 14,reusesc si cobor in sfarsit din pat si,cu pasi grei,parcurg lungul drum spre bucatarie(nu as face atata efort daca soboloanii din burta nu ar urla de foame),deschid frigiderul si ma gandesc pret de 5 minute unde e mancarea,apoi,mai petrec alte cateva minute in fata lui pentru a scapa de caldura din bucatarie.

Ma simt atat de vioaie incat imi vine sa ma culc la loc,insa datoritata calitatilor vointei mele reusesc sa driblez patul si sa ma asez in fata calculatorului unde schimb 2-3 vorbe cu X,Y,Z si Andrei,Rall si Dan si altii,ascult cateva melodii revigorante si simt cum pe umerii mei apasa din ce in ce mai mult lenea. Renunt la calculator in speranta ca voi gasi ceva interesant pe afara.Nimic,acelesi loc,aceeasi oameni,aceleasi fete imbacsite,aceleasi frunze,aceeasi copaci,acelasi cer,nimic din ceea ce n-am mai vazut,nimic nou. Hotarasc sa merg la o plimbare prin padure,nu pentru ca asta mi-ar face placere ci pentru ca ma simt prea amoritita ca sa mai am puterea de a dormi.Ajunsa acolo,ma uit la cativa copaci,asezandu-ma pe un pod si intrebandu-ma ce dracului caut eu acolo.Nu gasesc niciun raspus asa ca ma intorc acasa. Mai frunzaresc cate ceva pana in jurului orei 20,apoi ma intorc la calculator,unde iar schimb 2-3 vorbe cu X,Y.Z si Andrei,Rall si Dan si altii,urmaresc un documentar despre inutilitatea religiei,altul despre exploatarea copiilor africani pe plantatiile de cacao pana cand simt ca somnul ma cheama din nou,Sau moartea ma cheama din nou.Oare putem afirma sa suntem altceva decat morti atunci cand dormim? Poate de asta iubesc atat de mult somnul. Ma intind in pat multumita de realizarile mele din aceasta zi si felicitandu-ma ca am celebrat si astazi cum se cuvine Sfanta Lene si Cuviosul Somn.