Wednesday 23 November 2011
Tuesday 22 November 2011
Pierduti
Poemul a murit.Si in acelasi timp au pierit cu el si cele mai slabe sperante de reintregire spirituala a umanitatii.L-am omorat in momentul in care am ales sa traim simplu,masinal,nedefinit. La fel de simplu cum suiera vantul printre crengi.
Nu mai avem inspiratie. Traim doar pentru a satisface nevoi de ordin fiziologic si material distrugand astfel si ultima farama de spiritualitate.Traim pentru a muri pierduti in excese,ambitii care nu ne apartin,ideologii implementate ca fiind adevarate care,in fapt,se dovedesc a fi infecte.Inainte de a muri ne transformam incet in sclavi ai superficialului,monotonului si absurdului.Alegem sa fim contransi si manipulati catre o cale care nu ne apartine,care nu ne-a apartinut niciodata,nascuti dintr-o conceptie gresita,cu o ideologie nepotrivita,setati sa indeplinim la infinit aceleasi ritualuri masinale. Ne e frica sa ne desprindem de turma traind cu falsa impresie de cadere in abis,uitand practic ca ca abisul se afla doar in noi,permitandu-ne sa ne cufundam si mai mult in rutina.
Sa ne desprindem de noi la fel cum literele zboara asternandu-se pe hartie si demonstrandu-ne ca suntem niste falsi,doar proiectii sterse ale altora in noi,fara nicio personalitate dominanta.
Sa ne desprindem pentru a fugi si pentru a ne cunoaste...Pentru a ne intoarce dezamagiti ca acest lucru poate exista doar la stadiul de ideal.
Nu mai avem inspiratie. Traim doar pentru a satisface nevoi de ordin fiziologic si material distrugand astfel si ultima farama de spiritualitate.Traim pentru a muri pierduti in excese,ambitii care nu ne apartin,ideologii implementate ca fiind adevarate care,in fapt,se dovedesc a fi infecte.Inainte de a muri ne transformam incet in sclavi ai superficialului,monotonului si absurdului.Alegem sa fim contransi si manipulati catre o cale care nu ne apartine,care nu ne-a apartinut niciodata,nascuti dintr-o conceptie gresita,cu o ideologie nepotrivita,setati sa indeplinim la infinit aceleasi ritualuri masinale. Ne e frica sa ne desprindem de turma traind cu falsa impresie de cadere in abis,uitand practic ca ca abisul se afla doar in noi,permitandu-ne sa ne cufundam si mai mult in rutina.
Sa ne desprindem de noi la fel cum literele zboara asternandu-se pe hartie si demonstrandu-ne ca suntem niste falsi,doar proiectii sterse ale altora in noi,fara nicio personalitate dominanta.
Sa ne desprindem pentru a fugi si pentru a ne cunoaste...Pentru a ne intoarce dezamagiti ca acest lucru poate exista doar la stadiul de ideal.
Saturday 22 October 2011
Prostia nu are limite. Spun asta cu cea mai mare convingere,realizand ca sunt inconjurata zi de zi de oameni care dispun de aceasta resursa,se pare,inepuizabila. Nu am de gand sa critic sau sa corectez anumte comportamente,wasted time;se stie deja ca boala nu are leac si bietii suferinzi se vor chinui pana la sfarsitul zilelor in iluzia cunosterii si suprematiei absolute a unei societati infecte. O societate in care am avut ghinionul sa ma nasc,nesansa sa traiesc si pedeapsa de a suporta zi de zi reprezentantii ei de cea mai joasa speta care considera a fi prioritar stilul (care stil?!? )vestimentar si aspectul general in selectarea participantilor la un eveniment,sa-i zicem,cultural intr-o oarecare masura. Bineinteles,in opinia lor nu este corect sa alegi participantii in ordinea rezultatelor protestand cu inversunare asupra deciziei luate si argumentand:
- " Dar nu este corect sa mearga primii 10 din clasa...asa....nu e corect"
- " Dar A,de ce sa nu fie corect,de ce crezi asta?"
-" Pai asa... Stiti...acolo trebuie sa avem o tinunta speciala,office"
- " Si...nu vad legatura..."
- Dar..doamna...nu este corect...!"
STUPID FUCKING LAME!
Bineinteles...nu veti ocazia sa va prezentat intr-un mod cat mai oficial aerele din cap eliberate in urma consumului excesiv de fasole si nici sa nu veti un alt pretendent cu bani care sa va intrebe care va este tariful....Nu,nu e loc pentru voi,acolo,
Certain fact: Bitches never change.
- " Dar nu este corect sa mearga primii 10 din clasa...asa....nu e corect"
- " Dar A,de ce sa nu fie corect,de ce crezi asta?"
-" Pai asa... Stiti...acolo trebuie sa avem o tinunta speciala,office"
- " Si...nu vad legatura..."
- Dar..doamna...nu este corect...!"
STUPID FUCKING LAME!
Bineinteles...nu veti ocazia sa va prezentat intr-un mod cat mai oficial aerele din cap eliberate in urma consumului excesiv de fasole si nici sa nu veti un alt pretendent cu bani care sa va intrebe care va este tariful....Nu,nu e loc pentru voi,acolo,
Certain fact: Bitches never change.
Monday 17 October 2011
"Serenity Painted Death"( O )
Unaccomplished feelings on a bloody road
Make me wish death to the world.
Humankind is lost in dust
No so called love can ever last
Waiting and waiting for nobody to cast
A dead scenario of an imperfect past.
Make me wish death to the world.
Humankind is lost in dust
No so called love can ever last
Waiting and waiting for nobody to cast
A dead scenario of an imperfect past.
Thursday 13 October 2011
Imi doresc...
Vreau sa ucid.Oamenii. Si modul in care (nu) sunt educati,crescuti,invatati sa se comporte in societate. Nu,acesta nu e inca o incercare de a scrie un articol abstract,poetic,liric sau epic, ci o dorinta extrem de arzatoare. Probabil ideea de a ucide ,in sine, socheaza oamenii cu rationament dar nu o vad deloc ca ceva exagerat atunci cand vrei sa cureti orasul,scoala,tara si chiar lumea de oameni nefolositori care nu fac decat sa aduca pagube,mizerie si dezgust.. Spun asta fara niciun regret,fara cea mai mica urma de remuscare,daca as avea ocazia sa fac asta,nu mi-ar parea rau. Nu mi-ar parea rau sa ucid nesimtirea si prostia impreuna cu posesorii lor, nu m-ar deranja absolut deloc sa circul intr-un mijloc de transport in comun fara manele,fara misogini care insulta orice fata/femeia care are si-a permis sa stea pe scaun fara sa le cedeze lor locul. Nu m-ar deranja sa merg pe strada fara sa vad cocalari si pitipoance imbracati in haine mulate si roz care scuipa seminte si se comporta ca la zoo. Cu singuranta nu m-ar deranja sa merg la scoala,intr-o clasa fara elevi hiperactivi suferind de retardism in stare terminala care sa deranjeze fiecare ora si fiecare pauza pe ritmul manelelor acompaniat de butuituri frenetice in banci/usi.geamuri.
E ceva rau sa-mi doresc o lume normala,curata si cu bun simt? E ceva rau daca sper ca asa ceva(desi imposibil) s-a putea obtine prin mijolace extreme?
Dar,de fapt, ce inseamna "normalitatea" astazi?!?
E ceva rau sa-mi doresc o lume normala,curata si cu bun simt? E ceva rau daca sper ca asa ceva(desi imposibil) s-a putea obtine prin mijolace extreme?
Dar,de fapt, ce inseamna "normalitatea" astazi?!?
Wasted time
Unable to feel human emotions
I'm slowly breathing the humanity dust,
Throwing ashes in acid rain
Bleeding broken flashes of pain.
I've stopped the time to wait for a leaf to fall
And colapse into the ocean soul.
I'm slowly breathing the humanity dust,
Throwing ashes in acid rain
Bleeding broken flashes of pain.
I've stopped the time to wait for a leaf to fall
And colapse into the ocean soul.
Friday 7 October 2011
Fucking Retard
P: - "Profixoidele sunt falsele prefixe provenite din greaca sau latina. De exemplu " - aero " ,in cuvantul "aeroplan". Mataoanu,ne poti daca inca un exemplu ?
M- " Da, doamna."
p:- " Hai,uimeste-ne.
M: - Pai...aahhmmm... AEROPORT !!!
P: - Zau?!? Explica-ne si noua putin asa.La tine zboara portul sau ce se intampla? Dar e posibil ,in cazul in care il desenezi.
M- Dar de ce nu e bine? Ce...planul ce face?
P- Ce intelegi tu prin cuvantul " aeroplan"?
M- Pai...doamna...eu inteleg....AER PLAN!!!
AMIN!
M- " Da, doamna."
p:- " Hai,uimeste-ne.
M: - Pai...aahhmmm... AEROPORT !!!
P: - Zau?!? Explica-ne si noua putin asa.La tine zboara portul sau ce se intampla? Dar e posibil ,in cazul in care il desenezi.
M- Dar de ce nu e bine? Ce...planul ce face?
P- Ce intelegi tu prin cuvantul " aeroplan"?
M- Pai...doamna...eu inteleg....AER PLAN!!!
AMIN!
Monday 19 September 2011
Nesimtitul calator.
In milenuil internautic,globalizat si repezit in care te afli,calatoria si-a pierdut frisonul initiatic.Asternerea la drum nu mai are aplomb picaresc sau sambure de mister.Totul s-a redus la o deplasare eficienta,cu economie de timp si abundenta de mijloace. Nimeni nu mai pleaca in directii incerte,nimeni nu mai cauta sensuri pitite in mecanica pasilor. Calatorul de azi e o vietate decisa,care trebuie sa ajunga repede din punctul A in punctul B.El are un aer posac,preocupat sau febril,in functie de agenda zilei.Stilistica voiajului,fie el de placere sau de afaceri, a saracit metodic, pe masura ce s-a imbogatit recuzita tehnica. Autobuzele,trenurile,avioanele si metrourile transporta cohorte de pasageri plecati,voba lui George Bernard Shaw," la intalniri cu ei insisi, la care se tem sa nu intarzie".Ei bine,de ce sa ingadui tu,nesimtitule,posomoreala ulceranta a acestor vesnici hoinari?Chiar nu poti face nimic? Ba vezi ca poti,daca stii sa-ti alegi intrumentele si momentul optim al interventiei.
Studiaza,de plida, un autobuz care duce sau aduce lumea de la serviciu. O sa observi imediat ca in acvariul pe roti care strabate orasul staruie aerul unei neimpliniri generale,al unei vegerari lancede. Fiecare pasager e o insulta ascunsa sub o pagina de ziar,o coperta de carte sau o privire fixata pe geam. Sunt oameni care nu gusta viata si nu-i pricep sensurile subtile.Unii citesc sfidator,parca pentru a-ti da de inteles ca accesul in lumea lor e interzis.Altii s-au cufundat in ganduri,semn ca mesteca tacut o dilema domestica sau o frustrare preluata de la slujba.In fine,altii sunt rupti de oboseala si, sprijiniti cu fruntea de geam,incearca sa fure un sfert de ora de somn recuperator. E limpede,trebuie facut ceva- si inca repede.
Fireste,pentru ca o initiativa de acest gen sa fie incununata de succes,ea trebuie sa inceapa corespunzator. In cazul de fata,de la urcarea in autobuz. E un moment delicat,pe care nu toti il gestioneaza cum se cuvine.Nesimtitul autentic stie insa ca n-are voie sa cedeze in fata conventiilor. Politeturile de moda veche,hamletizarile delicate si abstragerile concesive sunt mofturi stupide,flecustete pentru care tagma te va taxa cand iti va fi lumea mai draga. Exista inca locuri in tara unde autobuzul sau tramvaiul se asteapta pe trotuar,iar uneori - ca o culme a desuetudinii vatamatoare- pe bancutele din refugii. Un nesimtit bucurestean expediat in Oradea ar putea descoperi aici surprize greu digerabile. Exista sclifositi prevenitori, care practica o discriminare abuziva si ingaduie accesul in vehicul pe criterii iesite din uz : varsta,sex,eventual betesuguri trupesti. Fiind vorba tot de aceleasi creaturi, acesti indivizi jalnici,hraniti cu perfuziile unei nostalgii culpabile,nu pot fi lichidati si nici macar inchisi in rezervatii. In fata lor, nesimtitul are o singura varianta: actiunea directa.
Ea se comprima intr-o formula fara echivoc: darea de buzna.Nesimtitul e cel care,prin puterea exemplului,ii supune pe pasageri unei pedagogii simple,dar de o somptuoasa utilitate. Intr-un autobuz nu se urca,ci se navaleste. Stilistica momentului trebuie sa aiba ceva de meleu rugbistic,de caft pe maidan,de imbulzeala ceausista la tejghea,cand vanzatoarea le anunta celor o suta de soimi ai cozilor ca mai erau doar 30 de pachete cu gaturi si gheare de pui. Accesul in mijlocul de transport respecta o lege naturala,cu ecouri darwiniene : the survival of the fittest. Primii urcati sun plavanii musculosi,liceenii cu viteza de reactie,haidamacii cu palma cat cazmaua si ceafa incretita ca blana de sharpey.Ei isi asigura intaietatea distribuind galant ghionturi care discolca fulgerator,maturand din cale concurenta fragila,calcand apasat pe bombeuri si principii. Li se alatura sporadic cate o gospodina teribila, gata sa preschimbe plasa cu morcovi in arma alba si umbrela in sulita. Asaltul treptelor se face icnit,iar cand argumentele fizice nu ajung,e loc oricand pentru un indemn categoric- " Da-te,fa, la o parte ca-mi iei aerul!"- sau o constatare dusmanoasa: " Te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi pe benzina statului". In cazurile speciale,ceea ce nu se poate regla din limbaj sau bicepsi isi gaseste rezolvarea printr-o flegma bine tintita,pe pantofii sau intre ochii cartitorului.
Odara urcat in autobuz,draga nesimtitule,lucrurile merg de la sine. Pofta de victorii se intretine cu victorii, asa ca e bine sa treci la pasul uramtor fara tatonari sterile, Iar acest pas e, fireste, ocuparea scaunelor. Doar printr-un nefericit accident se poate intampla ca pe cele douazeci si ceva de scaune ale unui autobuz sa se lafaie obraznic si nepedepsit vreo femeie. Noroc ca astea sunt exceptii. Imaginea autobuzului ideal trebuie sa contine doua duzini de masculi instalati comod pe scaune,cu capul intre urechi si ochii pironiti in ziare,precum si cateva zeci de femei spanzurand caznit de barele de sustinere,intr-un echilibru precar,gata sa fie scoase de pe orbita de o frana brusca sau de un viraj neasteptat. Spre lauda lui,nesimtitul din aceasta categorie isi cultiva vocatia de la varste fragede. Asa si nu altfel se explica prezenta adolescentilor pe locurile rezervate batranilor si ignorarea statornica a acestora din urma.
In Bucuresti,intutil de spus,cultura sfidarii a atins de mult perfectiunea. Tanarul din Capitala nu poate fi desurubat de pe scaun sub nici o forma. E un spatiu pentru care s-a batut de la urcare si pe care nu are de gand sa-l cedeze unui strain pentru motivul idiot ca are optzeci de ani,duce in brate un copil sau si-a pus piciorul in ghips. Soapta aluziva sau rugamintea duioasa sunt sortite esecului.Ocupantul e imun la stimulti. Totusi,daca insisti,si-l nimeresti intr-o zi cand e bine dispus,ai sanse sa auzi un raspuns care blocheaza orice demersuri ulterioare. "Mamica,lasa-ma pe mine sa stau,ca-s femeie batrana",implora un ghem clorotic cu basma si baston.
R.P- Ghidul nesimtitului
Studiaza,de plida, un autobuz care duce sau aduce lumea de la serviciu. O sa observi imediat ca in acvariul pe roti care strabate orasul staruie aerul unei neimpliniri generale,al unei vegerari lancede. Fiecare pasager e o insulta ascunsa sub o pagina de ziar,o coperta de carte sau o privire fixata pe geam. Sunt oameni care nu gusta viata si nu-i pricep sensurile subtile.Unii citesc sfidator,parca pentru a-ti da de inteles ca accesul in lumea lor e interzis.Altii s-au cufundat in ganduri,semn ca mesteca tacut o dilema domestica sau o frustrare preluata de la slujba.In fine,altii sunt rupti de oboseala si, sprijiniti cu fruntea de geam,incearca sa fure un sfert de ora de somn recuperator. E limpede,trebuie facut ceva- si inca repede.
Fireste,pentru ca o initiativa de acest gen sa fie incununata de succes,ea trebuie sa inceapa corespunzator. In cazul de fata,de la urcarea in autobuz. E un moment delicat,pe care nu toti il gestioneaza cum se cuvine.Nesimtitul autentic stie insa ca n-are voie sa cedeze in fata conventiilor. Politeturile de moda veche,hamletizarile delicate si abstragerile concesive sunt mofturi stupide,flecustete pentru care tagma te va taxa cand iti va fi lumea mai draga. Exista inca locuri in tara unde autobuzul sau tramvaiul se asteapta pe trotuar,iar uneori - ca o culme a desuetudinii vatamatoare- pe bancutele din refugii. Un nesimtit bucurestean expediat in Oradea ar putea descoperi aici surprize greu digerabile. Exista sclifositi prevenitori, care practica o discriminare abuziva si ingaduie accesul in vehicul pe criterii iesite din uz : varsta,sex,eventual betesuguri trupesti. Fiind vorba tot de aceleasi creaturi, acesti indivizi jalnici,hraniti cu perfuziile unei nostalgii culpabile,nu pot fi lichidati si nici macar inchisi in rezervatii. In fata lor, nesimtitul are o singura varianta: actiunea directa.
Ea se comprima intr-o formula fara echivoc: darea de buzna.Nesimtitul e cel care,prin puterea exemplului,ii supune pe pasageri unei pedagogii simple,dar de o somptuoasa utilitate. Intr-un autobuz nu se urca,ci se navaleste. Stilistica momentului trebuie sa aiba ceva de meleu rugbistic,de caft pe maidan,de imbulzeala ceausista la tejghea,cand vanzatoarea le anunta celor o suta de soimi ai cozilor ca mai erau doar 30 de pachete cu gaturi si gheare de pui. Accesul in mijlocul de transport respecta o lege naturala,cu ecouri darwiniene : the survival of the fittest. Primii urcati sun plavanii musculosi,liceenii cu viteza de reactie,haidamacii cu palma cat cazmaua si ceafa incretita ca blana de sharpey.Ei isi asigura intaietatea distribuind galant ghionturi care discolca fulgerator,maturand din cale concurenta fragila,calcand apasat pe bombeuri si principii. Li se alatura sporadic cate o gospodina teribila, gata sa preschimbe plasa cu morcovi in arma alba si umbrela in sulita. Asaltul treptelor se face icnit,iar cand argumentele fizice nu ajung,e loc oricand pentru un indemn categoric- " Da-te,fa, la o parte ca-mi iei aerul!"- sau o constatare dusmanoasa: " Te cauta moartea pe acasa si tu te plimbi pe benzina statului". In cazurile speciale,ceea ce nu se poate regla din limbaj sau bicepsi isi gaseste rezolvarea printr-o flegma bine tintita,pe pantofii sau intre ochii cartitorului.
Odara urcat in autobuz,draga nesimtitule,lucrurile merg de la sine. Pofta de victorii se intretine cu victorii, asa ca e bine sa treci la pasul uramtor fara tatonari sterile, Iar acest pas e, fireste, ocuparea scaunelor. Doar printr-un nefericit accident se poate intampla ca pe cele douazeci si ceva de scaune ale unui autobuz sa se lafaie obraznic si nepedepsit vreo femeie. Noroc ca astea sunt exceptii. Imaginea autobuzului ideal trebuie sa contine doua duzini de masculi instalati comod pe scaune,cu capul intre urechi si ochii pironiti in ziare,precum si cateva zeci de femei spanzurand caznit de barele de sustinere,intr-un echilibru precar,gata sa fie scoase de pe orbita de o frana brusca sau de un viraj neasteptat. Spre lauda lui,nesimtitul din aceasta categorie isi cultiva vocatia de la varste fragede. Asa si nu altfel se explica prezenta adolescentilor pe locurile rezervate batranilor si ignorarea statornica a acestora din urma.
In Bucuresti,intutil de spus,cultura sfidarii a atins de mult perfectiunea. Tanarul din Capitala nu poate fi desurubat de pe scaun sub nici o forma. E un spatiu pentru care s-a batut de la urcare si pe care nu are de gand sa-l cedeze unui strain pentru motivul idiot ca are optzeci de ani,duce in brate un copil sau si-a pus piciorul in ghips. Soapta aluziva sau rugamintea duioasa sunt sortite esecului.Ocupantul e imun la stimulti. Totusi,daca insisti,si-l nimeresti intr-o zi cand e bine dispus,ai sanse sa auzi un raspuns care blocheaza orice demersuri ulterioare. "Mamica,lasa-ma pe mine sa stau,ca-s femeie batrana",implora un ghem clorotic cu basma si baston.
R.P- Ghidul nesimtitului
Sunday 18 September 2011
Unconnected
* Imi construiesc fiecare clipa ca un moment de refugiu,ca o evadare din tot ceea ce inseamna timpul petrecut printre oameni.
*Agreez foarte putin lucruri specifice societatii si oamenilor obisnuiti pentru a putea trai printre ei.
* Functionez ca un mecanism de autoaparare.Produc doar in conditii de stres si scarba in incercare de a ma izola de tabieturile celor care ma inconjoara.
*Am ciudata senzatie ca totul a luat fiinta doar pentru a ajunge la ultimul stadiu evolutiv:omul,adica la autodistrugere.
Iar pana-mi trosneste in mana
Se frage si scuipa bolnava pe hartie
Cuvinte ciudate
Fara sens
intoxica privirea.
Priveste oglinda ce-ai spart-o cu un pum de praf
numara ochii ce te monitorizeaza cu ura,plictisiti
Nu-mi mai spune sa-mi caut mintea in sertarul biroului
Nici sa-mi gasesc sufletul ratacit intre asternuturi.
*Agreez foarte putin lucruri specifice societatii si oamenilor obisnuiti pentru a putea trai printre ei.
* Functionez ca un mecanism de autoaparare.Produc doar in conditii de stres si scarba in incercare de a ma izola de tabieturile celor care ma inconjoara.
*Am ciudata senzatie ca totul a luat fiinta doar pentru a ajunge la ultimul stadiu evolutiv:omul,adica la autodistrugere.
Iar pana-mi trosneste in mana
Se frage si scuipa bolnava pe hartie
Cuvinte ciudate
Fara sens
intoxica privirea.
Priveste oglinda ce-ai spart-o cu un pum de praf
numara ochii ce te monitorizeaza cu ura,plictisiti
Nu-mi mai spune sa-mi caut mintea in sertarul biroului
Nici sa-mi gasesc sufletul ratacit intre asternuturi.
Sunday 21 August 2011
Impossible is nothing
Vreau intotdeauna ceea ce nu am iar cand am vreau sa fie ca si cum n-as avea.Vreau zapada pe o faleza in iulie,vreau sa fac plaja pe Vf Omu intr-o noapte de ianuarie.
In copilarie visam la o casa cu fiecare anotimp inchis intr-o camera.Vara sa locuiasca la parter,sa intru in casa pasind direct pe plaja,apoi sa urc si sa bat la usa iernii pentru un bulgare cu care sa-mi sting arsurile solare.Pe palierul stang sa fie toamna,sa-i pictez piesajul cu cerneala alba si sa-ti vorbesc despre moarte,ura,mizantropie cadere si decadere.Primavara va fi in dreapta pentru a sufla parfumul renasterii peste inghet.
Sunt viscolul din mijlocul verii,ghiocelul din noiembrie,arsita din gerar,frunza putrezita a primaverii,sunt imposibilul...
Inca mai vreau sa fac imposibilul posibil,sa intorc lumea pe dos :
sa inversez polii magnetici ai Pamantului doar pocnind din degete,
sa reduc la tacere in stadion intreg doar cu un acord de chitara,
sa pun arsenic in mancarea primului om care l-a inventat pe dumnezeu,
sa fiu piciorul care impinge scara cand pui globuri in pom,
sa fiu chibritul ud langa o cutie cu benzina in Siberia.
Sa vad evolutia omenirii prin ochii unui aborigen si in acelasi timp sa-i inteleg decaderea...
In copilarie visam la o casa cu fiecare anotimp inchis intr-o camera.Vara sa locuiasca la parter,sa intru in casa pasind direct pe plaja,apoi sa urc si sa bat la usa iernii pentru un bulgare cu care sa-mi sting arsurile solare.Pe palierul stang sa fie toamna,sa-i pictez piesajul cu cerneala alba si sa-ti vorbesc despre moarte,ura,mizantropie cadere si decadere.Primavara va fi in dreapta pentru a sufla parfumul renasterii peste inghet.
Sunt viscolul din mijlocul verii,ghiocelul din noiembrie,arsita din gerar,frunza putrezita a primaverii,sunt imposibilul...
Inca mai vreau sa fac imposibilul posibil,sa intorc lumea pe dos :
sa inversez polii magnetici ai Pamantului doar pocnind din degete,
sa reduc la tacere in stadion intreg doar cu un acord de chitara,
sa pun arsenic in mancarea primului om care l-a inventat pe dumnezeu,
sa fiu piciorul care impinge scara cand pui globuri in pom,
sa fiu chibritul ud langa o cutie cu benzina in Siberia.
Sa vad evolutia omenirii prin ochii unui aborigen si in acelasi timp sa-i inteleg decaderea...
Saturday 13 August 2011
Copil autist zidit intre milenii-Stefan Bolea
sunt un zeu în scaun cu rotile
un geniu cu trup de băiat
o flacără ce moare de frig
un ocean sleit de sete
un monstru sinucigaş
un geniu cu trup de băiat
o flacără ce moare de frig
un ocean sleit de sete
un monstru sinucigaş
sunt otravă doar pentru mine
un tânăr uragan
inconştient de puterile sale
o stea ucisă etern căzătoare
să învăţ să mă bucur de viaţă, de lume, de mine,
de la cine ?
un tânăr uragan
inconştient de puterile sale
o stea ucisă etern căzătoare
să învăţ să mă bucur de viaţă, de lume, de mine,
de la cine ?
o comedie umană la care se râde la comandă
sunt omul care l-a răscumpărat pe Dumnezeu din captivitate
i-a dat bani de ţigări şi l-a rugat să nu uite să fie satanic
nu ştiu unde se termină nebunia şi unde încep eu
dar simt că trupul acesta trebuia să fie mare
un haos neîntrerupt mă modelează ca pe o sabie
sunt omul care l-a răscumpărat pe Dumnezeu din captivitate
i-a dat bani de ţigări şi l-a rugat să nu uite să fie satanic
nu ştiu unde se termină nebunia şi unde încep eu
dar simt că trupul acesta trebuia să fie mare
un haos neîntrerupt mă modelează ca pe o sabie
sunt omul lui „nu ştiu când”, „nu ştiu de ce”
viaţa se repetă într-o falsă loterie indiferentă
mă striveşte cu dictatura banalităţii ei criminale
viaţa se repetă într-o falsă loterie indiferentă
mă striveşte cu dictatura banalităţii ei criminale
se poate muri de plictiseală ?
eu cred că da
eu cred că da
nu ştiu ce poate să urmeze
dar cortegiul de greşeli îmi zâmbeşte calm ca o pisică ce îşi aşteaptă laptele dimineaţa
antidestinul trăieşte din mine
îi fac jocul prea uşor
dar cortegiul de greşeli îmi zâmbeşte calm ca o pisică ce îşi aşteaptă laptele dimineaţa
antidestinul trăieşte din mine
îi fac jocul prea uşor
Dumnezeu adevărat Dumnezeu cel Negru
sălăşluieşte în trupul meu bolnav
îmi fură visele
îmi aude gândurile
nu mă lasă să aflu totul despre mine
sunt fiul lui cel mai puţin reuşit
bastardul nedorit
sălăşluieşte în trupul meu bolnav
îmi fură visele
îmi aude gândurile
nu mă lasă să aflu totul despre mine
sunt fiul lui cel mai puţin reuşit
bastardul nedorit
scriu cu sânge
şi nu-mi pasă că haosul îmi dedublează senzaţiile
mă vrea confuz
strecoară în mintea mea greşeli
şi nu-mi pasă că haosul îmi dedublează senzaţiile
mă vrea confuz
strecoară în mintea mea greşeli
sentimentul eternităţii neantului
are în el ceva ironic şi pervers
e ca un drog genial
nimic peste nimic
peste nimic şi la capăt tu
are în el ceva ironic şi pervers
e ca un drog genial
nimic peste nimic
peste nimic şi la capăt tu
visez o agonie neîntreruptă
o moarte grea în trepte
chinurile te deschid spre cunoaştere
plăcerile te înciudează
o moarte grea în trepte
chinurile te deschid spre cunoaştere
plăcerile te înciudează
vreau să fiu torturat până la leşin
să visez că paradisul este o banală clipă de repaos
să visez ca paradisul e tocmai iadul duminicii
să nu vreau nimic decât ataraxie
să fiu umil mulţumit lipsit de lăcomie
să mor încet fără să mor
să trăiesc fără putinţa de a mă obişnui cu chinul
fiecare clipă să fie un şoc
fiecare senzaţie să mă scoată din minţi
să visez că paradisul este o banală clipă de repaos
să visez ca paradisul e tocmai iadul duminicii
să nu vreau nimic decât ataraxie
să fiu umil mulţumit lipsit de lăcomie
să mor încet fără să mor
să trăiesc fără putinţa de a mă obişnui cu chinul
fiecare clipă să fie un şoc
fiecare senzaţie să mă scoată din minţi
să mă apropii de ceea ce se spune că ar putea fi moarte
moartea să mă ţină în palme
şi să se încarneze în amantă
moartea să fie zeu şi om
contradicţie în termeni în carne şi oase
să ne sărutăm în văzul lumii
să ştie toată lumea că suntem Dumnezeu
moartea să mă ţină în palme
şi să se încarneze în amantă
moartea să fie zeu şi om
contradicţie în termeni în carne şi oase
să ne sărutăm în văzul lumii
să ştie toată lumea că suntem Dumnezeu
eu ştiu că mortul nu moare în sens strict fizic
e mai atent atunci la viaţa subterană
dacă mortul a murit
atunci cum se întâmplă că port atâtea cadavre în mine
care mai au tupeul să-şi ceară raţia de carne şi sânge seara ?
e mai atent atunci la viaţa subterană
dacă mortul a murit
atunci cum se întâmplă că port atâtea cadavre în mine
care mai au tupeul să-şi ceară raţia de carne şi sânge seara ?
mă întreb dacă există iad
în sensul dacă mai există altul
sinuciderea de-aici nu e un declin de fiinţă sau valoare
o schimbare totală de sens
e o mică recreaţie care te învigorează
să-ţi tai venele înainte de începerea săptămânii de lucru
să te spânzuri în fiecare pauză de masă
în sensul dacă mai există altul
sinuciderea de-aici nu e un declin de fiinţă sau valoare
o schimbare totală de sens
e o mică recreaţie care te învigorează
să-ţi tai venele înainte de începerea săptămânii de lucru
să te spânzuri în fiecare pauză de masă
sentimentul neantului
necesitatea unei privelişti goale
în prăpastie prosperează numai teama
dar visez un neant plăcut neobişnuit de confortabil
în care perechile decapitate să-mi zâmbească pline de jenă şi de stupefacţie
că m-am oprit din drum doar pentru atât şi că n-au putut mai mult
aş vrea un neant care să se alinieze la rigorile neantului meu personal
abisul favorit
copiii de ţâţă să fie făcuţi frigare
bătrânilor să li se scoată ochii să li se taie limba
să fie îndopaţi cu proprii lor nepoţi
virgine goale să mi se prostitueze la comandă
şi să le placă din teamă de mai rău
necesitatea unei privelişti goale
în prăpastie prosperează numai teama
dar visez un neant plăcut neobişnuit de confortabil
în care perechile decapitate să-mi zâmbească pline de jenă şi de stupefacţie
că m-am oprit din drum doar pentru atât şi că n-au putut mai mult
aş vrea un neant care să se alinieze la rigorile neantului meu personal
abisul favorit
copiii de ţâţă să fie făcuţi frigare
bătrânilor să li se scoată ochii să li se taie limba
să fie îndopaţi cu proprii lor nepoţi
virgine goale să mi se prostitueze la comandă
şi să le placă din teamă de mai rău
visez un neant al urii
în care să fiu rege satir călău şi mercenar
în care să fiu rege satir călău şi mercenar
vreau să înfăptuiesc o strălucită inversare a lanţului trofic
să fac implant mieilor
s-atace dintr-odată lupii
vreau să văd prima antilopa care se întoarce din goană
şi muşcă dintr-un leopard
vreau iepuri de câmp care vânează şerpi şi peşti care doboară urşii
tot ceea ce înseamnă instinct de conservare să devină disperare
şi să devină nevoie de sânge
şi tot ceea ce înseamnă instinct de pradă
să se transforme în ceva decadent duplicitar şi laş
să fac implant mieilor
s-atace dintr-odată lupii
vreau să văd prima antilopa care se întoarce din goană
şi muşcă dintr-un leopard
vreau iepuri de câmp care vânează şerpi şi peşti care doboară urşii
tot ceea ce înseamnă instinct de conservare să devină disperare
şi să devină nevoie de sânge
şi tot ceea ce înseamnă instinct de pradă
să se transforme în ceva decadent duplicitar şi laş
eu să fiu singurul din rasa umană
care să se bucure şi să înţeleagă acest glorios spectacol
acest genial măcel-experiment
doar elementele să rivalizeze cu mine
să mor doar ca să mă-ntrupez ca zeu
care să se bucure şi să înţeleagă acest glorios spectacol
acest genial măcel-experiment
doar elementele să rivalizeze cu mine
să mor doar ca să mă-ntrupez ca zeu
simt c-am ajuns la capăt de drum
şi nici arta nu poate să mă urmeze în acest pustiu
şi nici arta nu poate să mă urmeze în acest pustiu
abisul contopit cu mine
exist şi eu
există neantul din mine
aş vrea să facem dragoste cu atâta pasiune
încât să trecem unul prin celălalt
să facem transfer de personalitate
să ne trezim fiecare în trupul celuilalt
neantul e genial
atât timp cât genial
sunt eu
există neantul din mine
aş vrea să facem dragoste cu atâta pasiune
încât să trecem unul prin celălalt
să facem transfer de personalitate
să ne trezim fiecare în trupul celuilalt
neantul e genial
atât timp cât genial
sunt eu
n-am nici o îndoială
sunt sleit de atâta orbire
unele poeme ar trebui scrijelite cu pumnalul pe piele
să curgă sânge acolo unde a curs ură
am să mă destrăbălez cu cadavrul unei omeniri gâtuite de chin
am să beau sânge din tigva ei
să am orgasm când horcăie
sunt sleit de atâta orbire
unele poeme ar trebui scrijelite cu pumnalul pe piele
să curgă sânge acolo unde a curs ură
am să mă destrăbălez cu cadavrul unei omeniri gâtuite de chin
am să beau sânge din tigva ei
să am orgasm când horcăie
geniul cathartic al poeziei este unicitatea
am să mor odată cu moartea
dar am sa lipsesc de la renaştere
am să mor odată cu moartea
dar am sa lipsesc de la renaştere
Sunday 17 July 2011
Despre...
N-am incercat niciodata sa schimb lumea,intotdeauna m-am mulat dupa regulile ei.Insa am realizat ca nu a fost,nu este si nu va fi niciodata suficient.Pentru o buna armonie e nevoie de ignoranta reciproca.
Cel care minte pentru a-si apara cauza va trai cu sentimentul ca este cea mai sincera persoana,va crede atat de mult in minciunile lui pana cand va le va avea intiparite in minte.Ajuns la acest nivel,nu va mai avea niciodata nevoie de niciun adevar,decat de o minciuna bine pusa la punct pentru a-si satisface falsele dorinte,falsa existenta.
Gradul de suportabilitate al adevarului depinde de masura cu care te-ai obisnuit sa-l folosesti pe parcursul vietii.Nu-i spune unui prost ca e destept,cu timpul va crede asta si va ajunge sa se comporte ca atare.Adevarul e coplesitor in imediat dar inaltator in absolut.
Cel care minte pentru a-si apara cauza va trai cu sentimentul ca este cea mai sincera persoana,va crede atat de mult in minciunile lui pana cand va le va avea intiparite in minte.Ajuns la acest nivel,nu va mai avea niciodata nevoie de niciun adevar,decat de o minciuna bine pusa la punct pentru a-si satisface falsele dorinte,falsa existenta.
Gradul de suportabilitate al adevarului depinde de masura cu care te-ai obisnuit sa-l folosesti pe parcursul vietii.Nu-i spune unui prost ca e destept,cu timpul va crede asta si va ajunge sa se comporte ca atare.Adevarul e coplesitor in imediat dar inaltator in absolut.
Saturday 9 July 2011
Nimeni,nimic,niciodata,nu pot!
Nu m-am multumit niciodata cu calea de mijloc,cu compromisul.Intotdeauna am vrut clipa suprema,extazul sau,dupa caz agonia in stare pura,Am vrut totul,de aici dorinta mea pentru nimic.
Incapacitatea de a simti nu este cauzata de lipsa de iubire ci de iubirea in exces,totul comportandu-se astfel ca doi magneti uniti in accesi poli.
Trebuie sa-ti fi pasat foarte mult de ceilalti pentru ca mai apoi sa devii insesibil fata de orice drama.
Uitarea absoluta si somnul bizar-iata armele cele mai de temut impotriva plictisului cotidian. Fara folos sa te angajezi in vreun proiect,fara folos sa incerci viata sociala,toate duc doar la uitarea conditiei de moment.Revenirea la o clipa te singuratete aduce totul in prim-plan,mult mai accentuat.
Incapacitatea de a simti nu este cauzata de lipsa de iubire ci de iubirea in exces,totul comportandu-se astfel ca doi magneti uniti in accesi poli.
Trebuie sa-ti fi pasat foarte mult de ceilalti pentru ca mai apoi sa devii insesibil fata de orice drama.
Uitarea absoluta si somnul bizar-iata armele cele mai de temut impotriva plictisului cotidian. Fara folos sa te angajezi in vreun proiect,fara folos sa incerci viata sociala,toate duc doar la uitarea conditiei de moment.Revenirea la o clipa te singuratete aduce totul in prim-plan,mult mai accentuat.
Andru plangand
Trec prin starea acestui suflet
posibile existente-
un năvod mortal ce smulge in sus
totul,lăsand numai absenţe.
Las locului aceasta infăţişare
şi o adorm,şi o îngheţ,si ţin
în pura suspendare
a celor care n-au venit si vin.
Nimic nu rămane el însuşi mai mult
decat o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gand dacă-l întorc,de la tine,
nu mai regăsesc apoi,înapoia-mi,nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
Decade piatra în inima mea,
răman în centrul unor margini ce se schimba.
Desigur, eu sunt un cuvant
adormit la tine pe limbă.
Nichita Stănescu
posibile existente-
un năvod mortal ce smulge in sus
totul,lăsand numai absenţe.
Las locului aceasta infăţişare
şi o adorm,şi o îngheţ,si ţin
în pura suspendare
a celor care n-au venit si vin.
Nimic nu rămane el însuşi mai mult
decat o foarte singură dată.
Nu sunt vinovat că trăiesc
într-o lume întruna schimbată.
Numai un gand dacă-l întorc,de la tine,
nu mai regăsesc apoi,înapoia-mi,nimic.
Depun mărturie-n genunchi despre-aceasta,
cuvinte pentru nici o ureche ridic.
Decade piatra în inima mea,
răman în centrul unor margini ce se schimba.
Desigur, eu sunt un cuvant
adormit la tine pe limbă.
Nichita Stănescu
Sunday 3 July 2011
Come as you are...as I want you to be
Fii melodia cu care sa-mi cant lumea,
Fii candela care sa-mi lumineze existenta,
Fii ceasul care sa ma trezeasca din agonie,
Fii gandul care ma pune in miscare,
Fii amintirea care ma leaga de viata,
Fii prima raza dupa eclipsa,
Fii ultimul cuvant la apocalipsa,
Fii poemul meu nescris.
Fii candela care sa-mi lumineze existenta,
Fii ceasul care sa ma trezeasca din agonie,
Fii gandul care ma pune in miscare,
Fii amintirea care ma leaga de viata,
Fii prima raza dupa eclipsa,
Fii ultimul cuvant la apocalipsa,
Fii poemul meu nescris.
Thursday 30 June 2011
Frederich Nietzsche
" Care e adevarul? E omul una din gafele lui Dumnezeu sau Dumnezeu e una din gafele omului?"
"Credinta inseamna sa nu vrei sa stii ce este adevarat."
"Credinta inseamna sa nu vrei sa stii ce este adevarat."
Saturday 25 June 2011
Ultimatum
Imi intiparesc ultima suflare pe o petala de lalea neagra si imi astern ultimul gand cu un strop de sange pe scoarta uscata a copacului ce a privit fiecare rasarit si apus si a crescut in acelasi timp cu mine.A fost martorul meu tacut. Martorul bucuriilor,zamebetelor,tristetilor,lacrimilor.La umbra lui am sorbit un bob de roua in linistea deplina,am privit apusul insangerat,am asteptat cu nerabdare inca un rasarit,inca un inceput,inca o zi,inca o etapa.Dar ciclul s-a terminat.Voi inchide intr-un caiet fiecare ramura,intr-un sertar fiecare frunza,trunchiul imi va fi adapost iar radacinile mi le voi infige adanc in inima. Ultima suflare de pe petala lalelei negre se va asterne pe buzele crapate iar ultimul gand scris cu stropul de sange va fi noul tau crez.Atunci vei crede in mine.
Dor Damnat-Stefan Bolea
in ultimul cerc din infern este celula mea
pe-aici nu se afunda nici sobolani nici cartite
sunt singur in infern, infernul incepe azi
spiritul pe masa de tortura
sa-l osandim caci e etern
nu sunt demoni in infernul meu…
deschid televizorul, imi fac ceva de mancare, caut pachetul de tigari infrigurat
ninge afara
e doar un peisaj decupat din almanah
sa-ti descarnez masca de pe fata, natura
sa-ti dea sangele pe nas
sa-ti demonstrez ca esti un fals
cum poti sa privesti abisul
cand abisul e in tine insuti
cum poti sa te uiti in oglinda
fara sa fii ravasit
am sa descompun vocalele din acest urlet
si-am sa le sorb pana mi-e rau
am sa le scuip cu sange in palme
sa-mi vopsesc ochii cu acest fard
prea stramta mi-e totusi eternitatea
poti sa traiesti noua vieti intr-una
cand le-ai murit de fapt pe toate
Saturday 18 June 2011
Pustiu
Scrum,cadavre,fum
Singur peste trestii strig
Cu glas stins,de mort in mormant
Peste toti
Scrum,cadavre,fum
Sonet de primvara rasuna surd
Intr-o minte pustie,
Intr-un abis infinit
Si-o prapastie de ganduri
Se ridica-n cuget finit.
Singur peste trestii strig
Cu glas stins,de mort in mormant
Peste toti
Scrum,cadavre,fum
Sonet de primvara rasuna surd
Intr-o minte pustie,
Intr-un abis infinit
Si-o prapastie de ganduri
Se ridica-n cuget finit.
Thursday 16 June 2011
Oamenii sunt fericiti si uniti doar atunci cand asupra lor actioneaza impactului tragediei.Prin devastare omul stie sa aprecieze si sa se multumeasca cu ceea ce are.
Evolutia ne-a indreptat spre dezastru,spre uitare,spre negare.A ucis frumosul si fericirea.
De ce nu ne putem bucura la fel de mult de o zi normala cum ne bucuram de o zi de pace in infernul unui razboi?
Tragicul scoate ce e mai bun din fiinte,pe cand bunastarea nu.Avem nevoie de tot ce e mai rau pentru a scoate la iveala latura umana din noi,avem nevoie sa invatam din tragediile trecutului,din stilul de viata al oamenilor din secolele trecute.
Evolutia ne-a indreptat spre dezastru,spre uitare,spre negare.A ucis frumosul si fericirea.
De ce nu ne putem bucura la fel de mult de o zi normala cum ne bucuram de o zi de pace in infernul unui razboi?
Tragicul scoate ce e mai bun din fiinte,pe cand bunastarea nu.Avem nevoie de tot ce e mai rau pentru a scoate la iveala latura umana din noi,avem nevoie sa invatam din tragediile trecutului,din stilul de viata al oamenilor din secolele trecute.
Wednesday 15 June 2011
Daca n-am avea cuvinte...
Lipsa limbajului ne-ar fi scutit de toate problemele lumesti,ne-ar fi dus mai aproape de ceea ce suntem cu adevarat,de adevarata noastra fiinta. Limbajul a insemnat evolutia si totodata decaderea "omului";probabil ar fi fost mai natural sa racnim de durere in loc sa folosim limbajul pentru a acoperi starile in cuvinte,pentru a le masca si a le ascunde sub zambete stinse.
Mi-am format perceptia despre oameni prin propriile experiente.Astfel totul este natural,viu,adevarat.Fara masti.Fara imitarea nereusita a perfectiunii.
N-am putut niciodata sa nu-i invidiez pe cei saraci cu duhul.In ochii lor totul e perfect iar multumirea lor se rezuma doar la " a fi " si " a avea" . Ai fi mediocru si a avea asigurata partea materiala.Pentru ei spiritul nu exista,intrebarile fara raspuns raman simple povesti iar asta le simplifica viata.O simplifica si o goleste.Insa religia incurajeaza oamenii,le promite fericirea: " Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor."
Mi-am format perceptia despre oameni prin propriile experiente.Astfel totul este natural,viu,adevarat.Fara masti.Fara imitarea nereusita a perfectiunii.
N-am putut niciodata sa nu-i invidiez pe cei saraci cu duhul.In ochii lor totul e perfect iar multumirea lor se rezuma doar la " a fi " si " a avea" . Ai fi mediocru si a avea asigurata partea materiala.Pentru ei spiritul nu exista,intrebarile fara raspuns raman simple povesti iar asta le simplifica viata.O simplifica si o goleste.Insa religia incurajeaza oamenii,le promite fericirea: " Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor."
Sunday 12 June 2011
Stări
"Cate ceasuri n-am petrecut gandindu-ma la lacrimile pe care nu le-am varsat,pe care n-am putut sa le vars!
Toata viata voi fi trait cu sentimentul ca am fost alungat din adevaratul meu loc; daca expresia "exil metafizic" n-ar avea niciun sens,existenta mea i-ar da unul. Nimeni nu poate apartine acestei lumi mai putin decat mine-de accea m-am gandit la lacrimi.[...] Sa-ti simti carnea cum plange,cum sangele iti curge indoit cu lacrimi [...]
Emil Cioran-Caiete 2
Toata viata voi fi trait cu sentimentul ca am fost alungat din adevaratul meu loc; daca expresia "exil metafizic" n-ar avea niciun sens,existenta mea i-ar da unul. Nimeni nu poate apartine acestei lumi mai putin decat mine-de accea m-am gandit la lacrimi.[...] Sa-ti simti carnea cum plange,cum sangele iti curge indoit cu lacrimi [...]
Emil Cioran-Caiete 2
Friday 10 June 2011
Cand nervozitatea actioneaza asupra creierului...
* Pierd sensul existentei in incercarea de a da glas gandului,cuvintele se sting pe buze,se lupta cu fiinta mea,se lupta sa iasa si sa urle dupa strigatul de ajutor.
*Incercarea de exprimare a sentimentelor si placerilor reprezinta forma cea mai sigura de le ucide.Nimic nu mai are farmec atunci cand incerci sa incadrezi o senzatie in formele imperfecte si incorente ale cuvintelor.
*A rosti sentimentul inseamna a-l ponegri,a ciunti,a-l face sa nu mai aiba nicio insemnatate.
*Ascunde-ti singuratatea in murmurul izvorului pustiu,in adancul infinit al abisului.Ascunde singuratatea si lasa la suprafata doar dezolarea.Simte-te singur!
*Lumea reprezinta motivul si blestemul aruncat de imaginara divinitate asupra visatorilor.
*N-am suportat niciodata prea mult timp senzatia de fericire,In putinele momente in care cred ca am cunoscut-o am avut impresia ca imi arde inima cu lacrimi fierbinti de ceara,ca ma pustieste,ca ma goleste de orice fel de ratiune.Daca nu sufar,nu ma simt om.
*Foaia goala imi taie elanul si curajul de a mai scrie ceva.Ma inspaimanta nemarginirea albului pe care-l asemui cu o pustietate inghetata...Literele insirate fara inteles confera adapostul lacustru pentru un hidrofob.
Mesaj
O sa-mi scriu pe usa:
Orice vizita e o agresiune.
sau
Nu intrati,fie-va mila.
sau
Orice chip ma deranjeaza.
sau
Nu sunt acasa niciodata.
sau
Blestemat fie cel care suna.
sau
Nu cunosc pe nimeni.
Emil Cioran-Caiete 2
Orice vizita e o agresiune.
sau
Nu intrati,fie-va mila.
sau
Orice chip ma deranjeaza.
sau
Nu sunt acasa niciodata.
sau
Blestemat fie cel care suna.
sau
Nu cunosc pe nimeni.
Emil Cioran-Caiete 2
Thursday 2 June 2011
Noi,mortii,acuzam!
Nu,pe mormantul nostru nu sunt cruci,
Nici pietre funerare vechi,crapate,
Nu-s jerbe,nici din fier forjat uluci
Nici heruvimi cu capete plecate,
Nici lumanari nu-si plang fierbintii lor stropi,
Nici nu stim umbra salciei pletoase.
Stropiti cu var noi putrezim in gropi
Si vantul doar ne suiera prin oase.
Nealinate harci atarna
De gardurile cu ghimpata sarma
Cenusa noastra-i dusa,fara urme,
In cele patru zari,si-n mii de urne.
In jurul lumii ne-nsiram,colan,
Seminte pe-ale vantului aripa
Si numaram - din zile se fac ani
Si asteptam,intr-una,fara pripa.
Mereu mai multi suntem,si,strat cu strat
Sporim mereu in bezna grea din groapa.
Umflam ogorul vostru neincetat
Dar vine-o zi cand scoarta humii crapa.
Atunci o sa iesim,sir fioros.
Tigva deasupra tigvei,os pe os
Venind in fata voastra sa strigam:
Noi,mortii,acuzam!
Nici pietre funerare vechi,crapate,
Nu-s jerbe,nici din fier forjat uluci
Nici heruvimi cu capete plecate,
Nici lumanari nu-si plang fierbintii lor stropi,
Nici nu stim umbra salciei pletoase.
Stropiti cu var noi putrezim in gropi
Si vantul doar ne suiera prin oase.
Nealinate harci atarna
De gardurile cu ghimpata sarma
Cenusa noastra-i dusa,fara urme,
In cele patru zari,si-n mii de urne.
In jurul lumii ne-nsiram,colan,
Seminte pe-ale vantului aripa
Si numaram - din zile se fac ani
Si asteptam,intr-una,fara pripa.
Mereu mai multi suntem,si,strat cu strat
Sporim mereu in bezna grea din groapa.
Umflam ogorul vostru neincetat
Dar vine-o zi cand scoarta humii crapa.
Atunci o sa iesim,sir fioros.
Tigva deasupra tigvei,os pe os
Venind in fata voastra sa strigam:
Noi,mortii,acuzam!
Tuesday 31 May 2011
Sa traiesti?
"Sa traiesti putin,dar sa traiesti clipa,care poate avea aparente de eternitate.Sa traiesti sau sa mori.
Sa mori pentru ca altii sa traiasca,si la randul lor sa moara.Sa omori.Sa fii moarte.Sa ucizi.Viata."
Javier Garcia Sanchez
Sa mori pentru ca altii sa traiasca,si la randul lor sa moara.Sa omori.Sa fii moarte.Sa ucizi.Viata."
Javier Garcia Sanchez
Interviu cu un vampir-Anne Rice
"Da,frate,iarta-mi dispretul! Si eu tind spre glorie,si eu aspir sa fiu bun.S-ar parea insa ca pentru noi nu afla nici iertare,nici viitor.Nu ne asteapta decat ceea ce vad acum,cand privesc ruinele seculare:nastere si moarte si suferinte neinchipuite pentru noi toti.
Ambient
Am stins cu lacrimi foaia de nor
Am inconjurat cu patimi un funebru decor
Ti-am scris un cantec lugubru de cor
Am plesnit din deget un surd sonor.
Din fiecare cavou ne privesc niste ochi
Ne aud pasii schitand ritmic
Valsul mortii in metru criptic
Pasim pe praf de oase
Si-l ducem pe talpi un pustia casa
A mormantului rece
Unde doamna ne asteapta cu a sa coasa.
Am inconjurat cu patimi un funebru decor
Ti-am scris un cantec lugubru de cor
Am plesnit din deget un surd sonor.
Din fiecare cavou ne privesc niste ochi
Ne aud pasii schitand ritmic
Valsul mortii in metru criptic
Pasim pe praf de oase
Si-l ducem pe talpi un pustia casa
A mormantului rece
Unde doamna ne asteapta cu a sa coasa.
Singur- George Bacovia
Potop, cad stele albe de cristal
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi,a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul noptii glacial...
Si tu iar tremuri,suflet singuratic,-
Pe vatra-n para salaba,in jaratic,-
Incet,cad lacrimi roze de cristal.
Si ninge-n noaptea plina de pacate;
La vatra-n para ce abia mai bate-
Azi,a murit chiar visul meu final.
Si ninge-n miezul noptii glacial...
Si tu iar tremuri,suflet singuratic,-
Pe vatra-n para salaba,in jaratic,-
Incet,cad lacrimi roze de cristal.
Sunday 22 May 2011
Burning: A wish - Stefan Bolea
trag perdelele cu ura
sa ma inghita intunericul
soarele e azi aducator de moarte
il sageteaza corbii
sa ma inghita intunericul
soarele e azi aducator de moarte
il sageteaza corbii
si mi-e scarba de viata mea
la fel de antrenanta ca cea a unui cadavru
mi-e scarba de mine
am spart oglinda
sa scap de propria mea reflectie
sa scap de mine
la fel de antrenanta ca cea a unui cadavru
mi-e scarba de mine
am spart oglinda
sa scap de propria mea reflectie
sa scap de mine
am in mine golul
neantul canta in sufletul meu
ma rascoleste ura
zvacneste in ochii mei
neantul canta in sufletul meu
ma rascoleste ura
zvacneste in ochii mei
nu pot scapa de mine
asa cum nu pot scapa de moarte
cad intr-o prapastie
care se intinde intre mine si mine
asa cum nu pot scapa de moarte
cad intr-o prapastie
care se intinde intre mine si mine
tigara o strang intre dinti
as vrea sa mi-o sting in ochi
as vrea sa ma deschid cu un cutit
adanc
sa-mi tai buzele si limba
sa inghit taisul
pana ma inec in propriul meu sange
as vrea sa mi-o sting in ochi
as vrea sa ma deschid cu un cutit
adanc
sa-mi tai buzele si limba
sa inghit taisul
pana ma inec in propriul meu sange
azi nu mai exista poezie
poemul e mort
cuvintele false vor fi inlocuite
cu spasme
vocalele am sa le musc
am sa le rontai
sa le scuip
iar consoanele am sa le sfartec
am sa le rup
pana ma murdaresc de sange
poemul e mort
cuvintele false vor fi inlocuite
cu spasme
vocalele am sa le musc
am sa le rontai
sa le scuip
iar consoanele am sa le sfartec
am sa le rup
pana ma murdaresc de sange
nu mai sunt cuvinte
doar fumul de tigara
si scrumul care se depune ca praful de meteoriti
nu mai exista poezie
iau flacara in maini
si stropesc poemul cu vapai
doar fumul de tigara
si scrumul care se depune ca praful de meteoriti
nu mai exista poezie
iau flacara in maini
si stropesc poemul cu vapai
Wednesday 18 May 2011
Momente,scrieri,fragmente,pagini alese-Cuvinte potrivite...
"Ce lucruri bune sunt impacarea,absenta durerii,zilele suportabile ce trec pe furis,in care nici durerea,nici placerea nu indraznesc sa ridice glasul,cand totul vorbeste in soapta si se strecoara in varful picioarelor.Numai ca,din pacate,eu sunt genul de om care nu suporta prea bine multumirea de soiul acesta;caci,dupa o scurta perioada de timp,ea se transforma in ceva insuportabil de urat si de gretos,asa incat trebuie sa-mi caut refugiul,disperat,in alte temperaturi,cauzate fie de placere,fie,daca altfel nu se poate,de suferinta.Dupa ce sunt o vreme ocolit de placeri sau de dureri,dupa ce respir aerul de suporabila,fada indiferenta a asa-ziselor zile bune,in sufletul meu de copil se isca vantul suferintei si al nenorocirii,astfel incat azvarl zeului somnoros al impacarii,in fata-i coplesita de impacare,ruginta lira a recunostintei mele,preferand sa simt arzand in mine mai degrada o durere diabolica decat aceasta convenabila temperatura a camerei.Atunci ma apuca dorul salbatic de sentimente puternice,de senzatii,furia fata de o asemena viata incolora,plata,normata si sterilizata si un chef nebun de a distruge ceva,eventual un magazin universal sau o catedrala,sau pe mine insumi.
...Caci ceea ce uram,dispretuiam si blestemam eu mai mult si mai presus de toate erau:impacarea,sanatatea si tihna,optimismul cocolosit al cetateanului oarecare,ordinea obtuza,prospera a mediocritatii,a tot ceea ce era normal,a caii de mijloc.
...Si intr-adevar,daca lumea are dreptate,daca muzica aceasta din cafenele,amuzamentele acestea un masa,acesti americani care se multumesc cu atat de putin,daca toate si toti acestia au dreptate,atunci eu nu am,eu sunt intr-adevar un lup de stepa,asa cum insumi mi-am spus adesea,un animal ratacit intr-o lume straini si neinteleasa,un animal care nu-si mai afla nicaieri salas,aer si hrana.
...Aici trebuie spus ce gresit este sa se considere ca sinucigasii ar fi numai oamenii care se omoara cu adevarat.Printre acestia exista chiar foarte multi oameni care nu devin sinucigasi decat oarecum intamplator si care,in esenta,nu sunt neaparat predispusi la sinucidere.Printre oamenii lipsiti de personalitate,de o puternica nota proprie,de un destin ferm,printre insii de duzina si de turma exista unii care mor prin sinucidere fara a apartine totusi tipului de sinucigasi,din cauza ca le lipsesc nota proprie si insemnul distinct,in vreme ce,pe de alta parte,printre cei care ,in esenta, sunt sinucigasi exista multi,foarte multi,poate cei mai multi care nu-si vor curma nicicand zilele. Sinucigasul nu trebuie sa intretina in viata sa o legatura deosebit de puternica cu moartea-se poate face acest lucru si fara a fi sinucigas.Ceea ce il caracterizeaza pe sinucigas este insa impresia ca eul sau reprezinta,indiferent daca pe buna dreptate sau nu,un germene deosebit de periculos,indoielnic si periclitat al naturii,expus primejdiilor si pascut fara intrerupere se asemena pericole externe,de parca ar sta in varful cel mai ingust al unei stanci,iar o adiere din exterior sau cea mai mica slabiciune interioara fiind suficiente pentru a-l face sa se prabuseasca in abis.Traiectoria unor oameni de genul acesta se caracterizeaza prin aceea ca sinuciderea reprezinta pentru ei,cel putin in propria lor inchipuire,modalitatea cea mai plauzibila de a muri.Premisa unei asemenea stari sufletesti,remarcata intotdeauna inca din frageda tinerete,stare care ii insoteste pe acesti oameni pe parcursul intregii lor vieti,nu este defel o lipsa de vitalitate,caci dimpotriva,printre "sinucigasi" exista si firi extraordinar de tenace,avide si indraznete.
...Pe de alta parte toti sinucigasii sunt familiarizati cu lupa impotriva ispitei de a se sinucide.Fiecare dintre ei stie foarte bine.intr-unul din cotloanele sufletului sau,ca sinuciderea nu reprezinta o cale de iesire,care nu este decat o cale intru catva josnica si nelegitima de scapare in caz de pericol,ca in fond este mai frumos si mai maret sa fii infrant si culcat la pamat de viata insasi decat de propria mana."
Herman Hesse-Lupul de stepa
...Caci ceea ce uram,dispretuiam si blestemam eu mai mult si mai presus de toate erau:impacarea,sanatatea si tihna,optimismul cocolosit al cetateanului oarecare,ordinea obtuza,prospera a mediocritatii,a tot ceea ce era normal,a caii de mijloc.
...Si intr-adevar,daca lumea are dreptate,daca muzica aceasta din cafenele,amuzamentele acestea un masa,acesti americani care se multumesc cu atat de putin,daca toate si toti acestia au dreptate,atunci eu nu am,eu sunt intr-adevar un lup de stepa,asa cum insumi mi-am spus adesea,un animal ratacit intr-o lume straini si neinteleasa,un animal care nu-si mai afla nicaieri salas,aer si hrana.
...Aici trebuie spus ce gresit este sa se considere ca sinucigasii ar fi numai oamenii care se omoara cu adevarat.Printre acestia exista chiar foarte multi oameni care nu devin sinucigasi decat oarecum intamplator si care,in esenta,nu sunt neaparat predispusi la sinucidere.Printre oamenii lipsiti de personalitate,de o puternica nota proprie,de un destin ferm,printre insii de duzina si de turma exista unii care mor prin sinucidere fara a apartine totusi tipului de sinucigasi,din cauza ca le lipsesc nota proprie si insemnul distinct,in vreme ce,pe de alta parte,printre cei care ,in esenta, sunt sinucigasi exista multi,foarte multi,poate cei mai multi care nu-si vor curma nicicand zilele. Sinucigasul nu trebuie sa intretina in viata sa o legatura deosebit de puternica cu moartea-se poate face acest lucru si fara a fi sinucigas.Ceea ce il caracterizeaza pe sinucigas este insa impresia ca eul sau reprezinta,indiferent daca pe buna dreptate sau nu,un germene deosebit de periculos,indoielnic si periclitat al naturii,expus primejdiilor si pascut fara intrerupere se asemena pericole externe,de parca ar sta in varful cel mai ingust al unei stanci,iar o adiere din exterior sau cea mai mica slabiciune interioara fiind suficiente pentru a-l face sa se prabuseasca in abis.Traiectoria unor oameni de genul acesta se caracterizeaza prin aceea ca sinuciderea reprezinta pentru ei,cel putin in propria lor inchipuire,modalitatea cea mai plauzibila de a muri.Premisa unei asemenea stari sufletesti,remarcata intotdeauna inca din frageda tinerete,stare care ii insoteste pe acesti oameni pe parcursul intregii lor vieti,nu este defel o lipsa de vitalitate,caci dimpotriva,printre "sinucigasi" exista si firi extraordinar de tenace,avide si indraznete.
...Pe de alta parte toti sinucigasii sunt familiarizati cu lupa impotriva ispitei de a se sinucide.Fiecare dintre ei stie foarte bine.intr-unul din cotloanele sufletului sau,ca sinuciderea nu reprezinta o cale de iesire,care nu este decat o cale intru catva josnica si nelegitima de scapare in caz de pericol,ca in fond este mai frumos si mai maret sa fii infrant si culcat la pamat de viata insasi decat de propria mana."
Herman Hesse-Lupul de stepa
Sunday 15 May 2011
O zi din viata mea...
... Incepe in in jurul orei 11 cand razele dogoritoare ale soarelui patrund pe fereastra si imi indunda patul,cazandu-mi pe fata si orbinadu-ma. Cu greu reusesc sa-mi misc pleoapele pentru a vedea cat e ceasul.Ora 11:10,o ora destul de matinala.Ma copleseste atat de mult bucuria pentru ziua de vara care tocmai a inceput incat decid sa ma intorc pe partea cealalta pentru inca vreo 2-3 ore de somn bizar,adanc si profund care ma multumeste mereu fiindca imi ofera ocazia sa scap din rutina zilnica.Ating starea de Nirvana.Visez ca imi indeplinesc fiecare obsesie cotidiana omorand si macelarind alte 3-4 persoane si scaldand tot peisajul intr-un rosu aprins. Parca dintr-un strafund aud niste voci,un fel de muzica amestecata pe un fond sacaitor insa sunt constienta ca visez.Muzica aia nenorocita se aude din ce in ce mai tare...pana ma trezesc.Starea mea de Nirvana a fost spulberata de maneaua vecinului(iti doresc sa mori in chinuiri pentru asta!). Realiez brusc ca vocile nu se mai aud,probabil ai mei au renuntat sa mai strige la mine in incercarea lor de a ma trezi.
Ora 13:30,privesc tavanul,incerc sa ma trezesc aminindu-mi ce-am visat.Dupa acest efort intind mana pe noptiera si iau la intamplare cateva carti,rasfoind cateva poezii ale lui Bacovia,cateva citate de Cioran,putin Paler si simt cum imi vine pofta de viata. Urmeaza momentul crucial al zilei: pogorarea din asezamantul sacru.Pentru asta am nevoie de putin curaj si o vointa de fier( perna mi se pare asa de ademenitoare incat cu greu ma pot abtine sa-mi cufund fata in ea).
Ora 14,reusesc si cobor in sfarsit din pat si,cu pasi grei,parcurg lungul drum spre bucatarie(nu as face atata efort daca soboloanii din burta nu ar urla de foame),deschid frigiderul si ma gandesc pret de 5 minute unde e mancarea,apoi,mai petrec alte cateva minute in fata lui pentru a scapa de caldura din bucatarie.
Ma simt atat de vioaie incat imi vine sa ma culc la loc,insa datoritata calitatilor vointei mele reusesc sa driblez patul si sa ma asez in fata calculatorului unde schimb 2-3 vorbe cu X,Y,Z si Andrei,Rall si Dan si altii,ascult cateva melodii revigorante si simt cum pe umerii mei apasa din ce in ce mai mult lenea. Renunt la calculator in speranta ca voi gasi ceva interesant pe afara.Nimic,acelesi loc,aceeasi oameni,aceleasi fete imbacsite,aceleasi frunze,aceeasi copaci,acelasi cer,nimic din ceea ce n-am mai vazut,nimic nou. Hotarasc sa merg la o plimbare prin padure,nu pentru ca asta mi-ar face placere ci pentru ca ma simt prea amoritita ca sa mai am puterea de a dormi.Ajunsa acolo,ma uit la cativa copaci,asezandu-ma pe un pod si intrebandu-ma ce dracului caut eu acolo.Nu gasesc niciun raspus asa ca ma intorc acasa. Mai frunzaresc cate ceva pana in jurului orei 20,apoi ma intorc la calculator,unde iar schimb 2-3 vorbe cu X,Y.Z si Andrei,Rall si Dan si altii,urmaresc un documentar despre inutilitatea religiei,altul despre exploatarea copiilor africani pe plantatiile de cacao pana cand simt ca somnul ma cheama din nou,Sau moartea ma cheama din nou.Oare putem afirma sa suntem altceva decat morti atunci cand dormim? Poate de asta iubesc atat de mult somnul. Ma intind in pat multumita de realizarile mele din aceasta zi si felicitandu-ma ca am celebrat si astazi cum se cuvine Sfanta Lene si Cuviosul Somn.
Saturday 14 May 2011
Cuplul autentic
Stiu ca acum n-am inspiratie(am avut vreodata ca sa nu am acum?! ),nici chef,nici o dispozitie prea buna pentru a scrie ceva coerent.Dau vina pe astenia de primavara,desi asta nu e scuza pentru ca la mine mereu se gaseste cate ceva in fiecare anotimp: astenia de primavara,somnul neintrerupt de vara si depresia toamna-iarna.
Trecand peste partea introductiva,voi face o prezentare a cuplului autentic din zilele noastre la care se vor adauga si impresiile mele legate de acest subiect.
De se cupleaza oamenii sau de ce simt nevoia de a "fi cu cineva"? Lasand la o parte instinctul de reproducere,care e rostul cuplului? Pentru ca toate se destrama mai devreme sau mai tarziu,pentru ca cele mai multe se bazeaza pe orgoliu,aspect fizic sau bani.Pentru ca e e imposibil sa ramai langa o persoana o perioada lunga timp fara sa ti se faca greata atunci cand o vezi,pentru ca e imposibil sa nu intervina plictiseala,dezgustul,monotonia etc. Pentru intr-un final,ambele parti vor avea de suferit,sau cel putin una.De ce oamenii se chinuie sa fie pe placul unei anumite persoane doar pentriu "a fi cu ea".Care-i rostul?
Oamenilor ar trebui sa le fie interzis sa cupleze.Stiu ca pare o idee extrema,pe care poate cei mai multi nu o vor intelege.De ce cred asta? Pentru ca mie mi se face scarba la ideea ca baiatul/fata cu care esti a mai fost cu alti/alte n ianintea ta.Pentru ca mi se pare oribil ca acelesi buze pe care le saruti acum au mai trecut inaintea ta pe la alte n persoane. Oamenilor ar trebuie sa le fie permis sa se cupleze doar in momentul in care sunt siguri ca au gasit ceea ce au nevoie,"the one","alesul" ," aleasa" sau alte porcarii de genul asta,doar in momentul in care considera ca pot ramane cu "alesul"/"aleasa" pentru tot restul vietii,doar in momentul in care cred ca si-au gasit iluzia perfecta.Da,iubirea sau cum s-o mai numi nu e decat o iluzie.La fel ca si fericirea.Nu o poti gasi in nimeni si in nimic pentru ca nu exista.Iar prostia cu "cuplul" e cea mai mare teapa. In ceea ce ma priveste,n-am sa inteleg niciodata cum unii isi soptesc cuvinte grotesti de genul "te iubesc"( ce urat suna).se plimba pe strada bot in bot ca doi papagali iar peste cateva luni nu stiu cum sa se ocoleasca...Care e rostul cuplului?Ca sa inchiei cu un citat,voi spune exact ceea a spus Titu Maiorescu despre Eminescu: "nu vad in barbatul iubit decat copia infidela si imperfecta a unui prototip nerealizabil"( deduceti ca in propozitie era genul feminin).
Trecand peste partea introductiva,voi face o prezentare a cuplului autentic din zilele noastre la care se vor adauga si impresiile mele legate de acest subiect.
De se cupleaza oamenii sau de ce simt nevoia de a "fi cu cineva"? Lasand la o parte instinctul de reproducere,care e rostul cuplului? Pentru ca toate se destrama mai devreme sau mai tarziu,pentru ca cele mai multe se bazeaza pe orgoliu,aspect fizic sau bani.Pentru ca e e imposibil sa ramai langa o persoana o perioada lunga timp fara sa ti se faca greata atunci cand o vezi,pentru ca e imposibil sa nu intervina plictiseala,dezgustul,monotonia etc. Pentru intr-un final,ambele parti vor avea de suferit,sau cel putin una.De ce oamenii se chinuie sa fie pe placul unei anumite persoane doar pentriu "a fi cu ea".Care-i rostul?
Oamenilor ar trebui sa le fie interzis sa cupleze.Stiu ca pare o idee extrema,pe care poate cei mai multi nu o vor intelege.De ce cred asta? Pentru ca mie mi se face scarba la ideea ca baiatul/fata cu care esti a mai fost cu alti/alte n ianintea ta.Pentru ca mi se pare oribil ca acelesi buze pe care le saruti acum au mai trecut inaintea ta pe la alte n persoane. Oamenilor ar trebuie sa le fie permis sa se cupleze doar in momentul in care sunt siguri ca au gasit ceea ce au nevoie,"the one","alesul" ," aleasa" sau alte porcarii de genul asta,doar in momentul in care considera ca pot ramane cu "alesul"/"aleasa" pentru tot restul vietii,doar in momentul in care cred ca si-au gasit iluzia perfecta.Da,iubirea sau cum s-o mai numi nu e decat o iluzie.La fel ca si fericirea.Nu o poti gasi in nimeni si in nimic pentru ca nu exista.Iar prostia cu "cuplul" e cea mai mare teapa. In ceea ce ma priveste,n-am sa inteleg niciodata cum unii isi soptesc cuvinte grotesti de genul "te iubesc"( ce urat suna).se plimba pe strada bot in bot ca doi papagali iar peste cateva luni nu stiu cum sa se ocoleasca...Care e rostul cuplului?Ca sa inchiei cu un citat,voi spune exact ceea a spus Titu Maiorescu despre Eminescu: "nu vad in barbatul iubit decat copia infidela si imperfecta a unui prototip nerealizabil"( deduceti ca in propozitie era genul feminin).
Friday 6 May 2011
Tipologia tanarului roman...
Cu toate ca nu-mi face placere sa scriu despre ceea ce urmeaza si ca nu ar trebui sa-mi pierd vremea cu astfel de "oameni?!" dar poate unii dintre voi nu ati avut ocazia sa intalniti cazuri de prostie extrema.
In continurea,circarul isi continua reprezentatia printr-o demonstratie de "forta" si superioritate numerica a celor din specia lui(specie care se raspandeste tot mai mult si tot mai repede)
Ok,am avut proasta inspiratie sa intru pe faimosul site de "socializare",cand,hopa,sare un anumit George sa-mi spuna ca "nu intelege poza aia cu gatu' taiat pe calea ferata".Bun,de ce ar trebui sa intelegi tu asa ceva?Ti-a cerut cineva parerea?Te obliga cienva sa te uiti la pozele mele?Nu puteai sa-ti tii parerea pentru tine? Si asta nu e tot,ca dovada ca prostul nu e prost destul pana nu e si fudul. Tot o tinea una si buna pe a lui pana cand ajunge intr-un punct sensibil.Domnul mai are o dilema.Nu intelege de ce barbatii au "peruci"(varianta rudimentara pentru "plete.Am incercat sa-i explic ca "a fi" sau "a nu fi" barbat nu tine nicidecum de "a avea" sau "a nu avea" plete si sa-i spun ca exista,spre marea lui uimire,si femei cu parul scurt. Care e problema cu pletele??? Poze ce urmeza vor demonstra ceea ce spun.
Acum insa a aparut o noua problema.De ce dam noi din cap?Pentru ca asa vrem,pentru ca asa ne simtim bine,pentru ca ne place sa va vedem mutrele stupefiate,pentru ca noi dam din ce avem mai bun!
Dar omul nu se lasa cu una cu doua.Incearca prin lungi discutii filozofice sa-mi demonstreze ca "maneaua" este muzica "adevarata",ca cei care canta?!(astia pot doar sa croncane si sa behaie) manele se "exprima" in limba romana,nu in alte limbi,Oare de ce? Cunosc vreo alta limba in afara de tiganeasca?
Apoi urmeaza alte demostratie prin care mi se aduce la cunostiinta ca "la TV,nu vezi niciun rocker(nu vezi tu,paricopitatule),ca emisiunile promoveaza manelele si mizeriile de genul asta pentru ca "90% din populatie asta asculta".Da,din pacate astia sunteti,asta e tara in care traim,asta e nivelul la care suntem si ,cel mai crunt e faptul ca astia ca voi se mandresc cu asta.La TV vedeti emisiuni de duzina pentru oamenii de duzina,pentru cei care sunt suficient de reardati ca sa se uite(si sunt destui).
In continurea,circarul isi continua reprezentatia printr-o demonstratie de "forta" si superioritate numerica a celor din specia lui(specie care se raspandeste tot mai mult si tot mai repede)Un fapt care m-a induiosat pana la lacrimi si care-l aud tot mai des: dorinta oamenilor de a ma "salva",de a ma readuce pe "calea cea buna".Trezireeeeeeeea!!!Eu fac numai lucruri bune,"crestinesti",asa cum se "cere" :)). De unde si pana unde dorinta acuta si arzatoare a acestui milostiv de a ma "salva" pe mine si a ma "scoate din criza de rock"? Trebuie sa recunosc ca e o perla moumentala,ma aflu in criza de rock,ce constatare!
Crezi ca dau 2 bani pe parerile tale sale ale oricarei alte persoane despre ceea ce ascult,ce fac,ce-mi place?NU!.Nu ma intereseaza daca va convine,nu-mi pasa ce parere aveti,nu-mi pasa ce credeti despre mine.
Discutia ce incheie bineinteles cu modestia nemaintalnita a acestei specii,cu fapul ca "este smekeri ei" si ca "face vrea muschii lor" ( asta ca sa ma exprim corespunzator,pe inteles lor)
Cam asta a fost avetura nefericita cu tipul cocalarului manelist( cocalar manelist nu e pleonasm?!? ) care simte nevoia acuta de a se baga in seama.
Imi e mai mult decat scarba sa stiu ca exista oameni ca specimenul prezentat mai sus,ma apuca dracii ca 90% din populatia tarii e asa sau mai rau( se poate si mai rau de atat),ma resemnez cand stiu ca toti se complac in acelasi cacat si peste tot promoveaza prostia si incultura,de cele mai multe ori simt nevoie sa le tai gatul cu ciob si imi imaginez cum ar arata murind in chinuri si intotdeauna ma trezesc la realitate.Realitatea in care nimic nu se va schimba atat timp nu se va ma naste un nou Antonescu sau un nou Hitler care sa aiba fobiile mele.
(Pentru vizualizare: dublu click pe poza)
Thursday 5 May 2011
Drumul ploii
Stai si stai,astepti si stii ca nu se va intampla nimic.Nimic rau si nimic bun.Va fi doar linistea,pustietatea care te va inghiti incetul cu incetul...va fi liniste dar,cu toate astea,esti constient ca nu vei avea niciodata liniste.
Ploaia se scurge pe ramuri uscate,pe blocuri gri,murdare,pe la geam,la fel cum se scurge si viata ta...La fel cum ploaia ajunge in pamant,acolo vei ajunge si tu.Prin ceata neagra a diminetii privesti padurea.Si nu vezi nimic. Nu mai vezi viata,nu mai auzi niciun cantec si ajungi sa observi doar moartea.Cea care aduce frunzele in cadavrul pamantului,cea din copaci care sta si ranjeste ca o curva.O curva care totusi nu vine sa te ia ci te lasa sa te macini incet,lent,de parca asta i-ar provoca o placere si mai mare.Fara niciun motiv lacrimile incep sa-ti arda obrajii,gandurile negre te sufoca si nu-ti mai ramane decat drogul.Ah,minunatul drog care face intotdeauna totul mai frumos.Chiar perfect as putea spune.Iti da curajul de a infrunta acea curva si de a-i rade in fata.Asta pana cand nici drogul nu te va mai putea face fericit si iti vei pune intrebarea: "ce voi face de acum inainte?"
De acum inainte nu vei mai face nimic pentru ca ea,curva,va veni si te va lua in sfarsit in bratele ei...Te va amagi cu un sarut iar apoi te va sfarteca,te va rupe in bucati,te va strapunge pana iti vei privi,la propriu,moartea cu ochii.
Iar apoi va fi liniste si vei ajunge sa-mi dai dreptate atunci cand vei realiza ca urmezi acelasi drum:drumul ploii.Singura diferenta e ca eu nu te voi putea vedea niciodata scurgandu-te pe geam.
Ploaia se scurge pe ramuri uscate,pe blocuri gri,murdare,pe la geam,la fel cum se scurge si viata ta...La fel cum ploaia ajunge in pamant,acolo vei ajunge si tu.Prin ceata neagra a diminetii privesti padurea.Si nu vezi nimic. Nu mai vezi viata,nu mai auzi niciun cantec si ajungi sa observi doar moartea.Cea care aduce frunzele in cadavrul pamantului,cea din copaci care sta si ranjeste ca o curva.O curva care totusi nu vine sa te ia ci te lasa sa te macini incet,lent,de parca asta i-ar provoca o placere si mai mare.Fara niciun motiv lacrimile incep sa-ti arda obrajii,gandurile negre te sufoca si nu-ti mai ramane decat drogul.Ah,minunatul drog care face intotdeauna totul mai frumos.Chiar perfect as putea spune.Iti da curajul de a infrunta acea curva si de a-i rade in fata.Asta pana cand nici drogul nu te va mai putea face fericit si iti vei pune intrebarea: "ce voi face de acum inainte?"
De acum inainte nu vei mai face nimic pentru ca ea,curva,va veni si te va lua in sfarsit in bratele ei...Te va amagi cu un sarut iar apoi te va sfarteca,te va rupe in bucati,te va strapunge pana iti vei privi,la propriu,moartea cu ochii.
Iar apoi va fi liniste si vei ajunge sa-mi dai dreptate atunci cand vei realiza ca urmezi acelasi drum:drumul ploii.Singura diferenta e ca eu nu te voi putea vedea niciodata scurgandu-te pe geam.
Cateva vorbe despre ce detest...
Voi incerca sa pun lucrurile in ordine fara sa fac insa un top.Toate s-ar incadra pe prima treapta.Destest manifestarile publice,genul ala de evenimente unde se aduna tot poporu' pentru ca se dau "mici si bere gratisss maaa",pentru ca apar trupe care ar merita sa aiba cu totul alt public,pentru ca nu te poti misca din cauza corturilor(nu,sa nu credeti ca sunt corturi de camping,sunt corturi din alea unde tiganii vad "cate 3 la 10 mii",de toate,pentru toti).Le urasc pentru ca nu poti faci doi pasi fara grija de a te uita in buzunar.
Urasc zilele orasului si Simfonia Lalelor tot din cauza celor mentionate mai sus.Dar...bonus,aici se adauga corturi cu branza,altele cu sunca,altele cu flori,unele de mici,unele cu bere,si,cele mai multe,cu tigani! N-am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa expuse 100 de corturi cu aceleasi produse( si aici ma refer la celebrele martisoare de 1 martie prezentate in TOT centrul orasului,desi peste tot erau aceleasi chestii,probabil,un fel de "aceeasi Marie cu alta palarie).
Detest sarbatorile (Craciunul si Pastele in special) pentru ca pe toti ii apuca dragu,mania,obsesia de a fi "mai buni".De ce sa fim "buni" doar de sarbatori,nu retine cineva sa fim la fel in oricare alta zi? Dar,bineinteles,in restul zilelor de peste nu avem ocazia sa aparem in fata familiei sau prietenilor spunand "uite,am facut ceva bun pntru ca e sarbatore",n-ar mai avea "farmec" pentru ca nu ne-am mai lauda cu ceea ce am facut.
Urasc sarbatorile pentru ca pe majoritatea oamenilor ii copleseste dorinta de a tine post.Pentru mine postul reprezinta cea mai mare forma de ipocrizie.De ce? Sa explic: pentru ca cei mai multi crestini tin post doar in sensul alimentar.fara sa faca nimic bun,fara sa se abtina sa barfeasca,sa injure etc.Pe de alta parte crestinii tin post iar imediat dupa se indoapa cu tot ce gasesc la indemana "pentru ca e sarbatoare si trebuie sa ne bucuram ca s-a nascut isus,sau a murit,sau a inviat sau ce-a mai facut, ajungand astfel la urgente.( o explicatie a faptului ca spitalele romanesti sunt pline,si ,de cele mai multe ori pline cu idioti imbuibati). Urasc sarbatorile pentru ca cei mai multi au impresia ca daca tin post si respecta traditia vor ajunge "acolo sus" (apropo,cat de sus vreti sa ajungeti?! ).Le urasc pentru ca imediat ce s-au terminat toti isi reiau vechile obiceiuri fara a invata nimic din greseli.Dar nu au cum sa invete din ceva ce nici macar nu vad si din ceea ce e considera "normalitate". Si aici as vrea sa adaug un citat de Emil Cioran: " Cum sa crezi ca o rugaciune e altceva decat un monolog,ca un extaz are o valoare dincolo de el insusi,ca vreunui zeu ii pasa de mantuirea sau de pierzania noastra?E totusi ceea ce ar trebui sa putem crede macar pret de o secunda pe zi".
Imi urasc 98% dintre colegi pentru ca sunt manelisti,samantari,ipocriti,barfitori,nesimtiti,cocalari si pitipoance.II urasc pentru ca au impresia ca sunt "buricul targului" si totul li se cuvine,ii urasc pentru ca,atunci cand citesc in pauze sau ore,se uita la mine ca la un OZN avand tupeul sa ma intrebe "ce carte e aia" iar apoi adaugand replica "mooama ce poza misto are pe coperta",ii urasc pentru ca sunt toti la fel.
Destest 95% dintre rude/neamuri sau cum se mai numesc dar ii iubesc pentru ca toti vor considera ca fac parte din celalalt procent de 5% si ma vor crede cand le voi spune asta...
Urasc zilele orasului si Simfonia Lalelor tot din cauza celor mentionate mai sus.Dar...bonus,aici se adauga corturi cu branza,altele cu sunca,altele cu flori,unele de mici,unele cu bere,si,cele mai multe,cu tigani! N-am sa inteleg niciodata de ce trebuie sa expuse 100 de corturi cu aceleasi produse( si aici ma refer la celebrele martisoare de 1 martie prezentate in TOT centrul orasului,desi peste tot erau aceleasi chestii,probabil,un fel de "aceeasi Marie cu alta palarie).
Detest sarbatorile (Craciunul si Pastele in special) pentru ca pe toti ii apuca dragu,mania,obsesia de a fi "mai buni".De ce sa fim "buni" doar de sarbatori,nu retine cineva sa fim la fel in oricare alta zi? Dar,bineinteles,in restul zilelor de peste nu avem ocazia sa aparem in fata familiei sau prietenilor spunand "uite,am facut ceva bun pntru ca e sarbatore",n-ar mai avea "farmec" pentru ca nu ne-am mai lauda cu ceea ce am facut.
Urasc sarbatorile pentru ca pe majoritatea oamenilor ii copleseste dorinta de a tine post.Pentru mine postul reprezinta cea mai mare forma de ipocrizie.De ce? Sa explic: pentru ca cei mai multi crestini tin post doar in sensul alimentar.fara sa faca nimic bun,fara sa se abtina sa barfeasca,sa injure etc.Pe de alta parte crestinii tin post iar imediat dupa se indoapa cu tot ce gasesc la indemana "pentru ca e sarbatoare si trebuie sa ne bucuram ca s-a nascut isus,sau a murit,sau a inviat sau ce-a mai facut, ajungand astfel la urgente.( o explicatie a faptului ca spitalele romanesti sunt pline,si ,de cele mai multe ori pline cu idioti imbuibati). Urasc sarbatorile pentru ca cei mai multi au impresia ca daca tin post si respecta traditia vor ajunge "acolo sus" (apropo,cat de sus vreti sa ajungeti?! ).Le urasc pentru ca imediat ce s-au terminat toti isi reiau vechile obiceiuri fara a invata nimic din greseli.Dar nu au cum sa invete din ceva ce nici macar nu vad si din ceea ce e considera "normalitate". Si aici as vrea sa adaug un citat de Emil Cioran: " Cum sa crezi ca o rugaciune e altceva decat un monolog,ca un extaz are o valoare dincolo de el insusi,ca vreunui zeu ii pasa de mantuirea sau de pierzania noastra?E totusi ceea ce ar trebui sa putem crede macar pret de o secunda pe zi".
Imi urasc 98% dintre colegi pentru ca sunt manelisti,samantari,ipocriti,barfitori,nesimtiti,cocalari si pitipoance.II urasc pentru ca au impresia ca sunt "buricul targului" si totul li se cuvine,ii urasc pentru ca,atunci cand citesc in pauze sau ore,se uita la mine ca la un OZN avand tupeul sa ma intrebe "ce carte e aia" iar apoi adaugand replica "mooama ce poza misto are pe coperta",ii urasc pentru ca sunt toti la fel.
Destest 95% dintre rude/neamuri sau cum se mai numesc dar ii iubesc pentru ca toti vor considera ca fac parte din celalalt procent de 5% si ma vor crede cand le voi spune asta...
Da Vis
I grew up too early,too fast
My childhood could never last
Looking at you makes real the contrast
Through memories of my past.
Frames of your mind are closer
Remembering the strips are getting warmer
I must run.
Try running out
To stop that murder letting out.
Dazzled of your shaking voice
Which turn intro fog all that noise
Environment makes me to take a choise
So I could know if all fathers are dirty toys.
It's getting darker so quick
My mind is now so weak
I wanted to tell you and I couldn't speak
So all the things around seem to be freak.
Everything falls away and sinks
Senses bring me to life,there you sing.
My body's blood is cold like a winter wind
When your voice's sound vibes as a ringer clink.
Our fathers commited a crime
So that,I'll keep you forever in my mind
Your're my cursed poet,I'm your damned listener.
I always hear you,aren't I a sinner?
My childhood could never last
Looking at you makes real the contrast
Through memories of my past.
Frames of your mind are closer
Remembering the strips are getting warmer
I must run.
Try running out
To stop that murder letting out.
Dazzled of your shaking voice
Which turn intro fog all that noise
Environment makes me to take a choise
So I could know if all fathers are dirty toys.
It's getting darker so quick
My mind is now so weak
I wanted to tell you and I couldn't speak
So all the things around seem to be freak.
Everything falls away and sinks
Senses bring me to life,there you sing.
My body's blood is cold like a winter wind
When your voice's sound vibes as a ringer clink.
Our fathers commited a crime
So that,I'll keep you forever in my mind
Your're my cursed poet,I'm your damned listener.
I always hear you,aren't I a sinner?
Abstract
Va privesc cu aceeasi ochi goi si impasibili fara sa vad nici cea mai mica urma de banuiala.Vad in ochii vostri,si,in acelasi timp prin voi,exact imaginea aparenta pe care am vrut s-o arat,doar paravanul sub care ma ascund fara ca nimeni sa-si dea seama.
Va simt atat de goi,atat de lipsiti de compasiune,cuprinsi de nepasare,ucisi de durere si imi dau seama ca nimeni nu ma cunoaste cu adevarat.Am ajuns sa va privesc fara sa simt nimic:nici bunatate dar nici ura,nici mila si,cu atat mai putin iubire.Doar aceeasi indiferenta care ma copleseste,aceeasi singuratate care ma ucide cu fiecare clipa.Dar,curand imi dau seama ca nu mai are ce sa ucida...pentru ca am murit cu mult timp in urma.Din mine nu a mai ramas decat fizicul,un corp care ma tine captiva,legata de aceasta lume.Astazi,acum,va priveste un cadavru viu,va priveste exact ca pe niste scaune cu doua picioare.
Inceputuri
Iata-ma pentru prima data in fata unui blog,un blog creat dupa o noapte alba.unul creat,cel mai probabil,din plictiseala.Voi scrie aici ceea ce simt,ceea ce imi place,ce urasc,ce dispretuiesc,ce admir si,in ultima instanta,ce vreau.Pentru inceput :cateva lucruri despre mine de care ar trebui sa tineti cont in cazul in care cineva vrea sa ia legatura cu mine discutand pe diverse teme.
1-Nu suport manelele/manelistii;
2-Nu suport nesimtirea si ipocrizia;
3-Nu accept ca oamenii sa-si formeze pareri(fie ele bune sau proaste) despre mine fara sa ma cunosca;
4-Nu accept sa mi se impuna anumite puncte de vedere doar pentru ca "asa e bine" sau pentru ca "asa face toata lumea";
5-Nu incerca sa-mi contrazici convingerile aducandu-mi argumente pe care nu le poti explica logic si nici intelege;
6-Nu incerca sa faci "fapte de milostenie" incercand sa ma aduci pe "calea cea buna";
7-Nu vreau sa am de-a face ce genul acela de persoane care scuipa seminte pe strada,stau cu ochelari de soare de soare dupa apus,isi dau cu 3432870968245kg de gel pentru ca asa e "cool" sau umbla cu fuste de-o palma pentru ca "trebuie sa ma vada lumea".Stiti bine la ce ma refer: tipul adolescentului roman in anii 2000 imparit in doua categorii,in functie de sex
* tipul cocalarului
*tipul pitipoancei
Prin urmare,daca va regasiti in aceasta descriere ati face bine sa inchideti cat mai repede acest blog: NU E PENTRU VOI!
8.-Ascult rock,printre trupele mele preferate se numara: Rammstein,Nirvana,Korn,Metallica,Nightwish,Trooper,Cargo,Pheonix,Vama s.a
Incheind aceasta introducere,sper sa mai reveniti pe aici,si poate,sa va regasiti in ce voi posta:)
1-Nu suport manelele/manelistii;
2-Nu suport nesimtirea si ipocrizia;
3-Nu accept ca oamenii sa-si formeze pareri(fie ele bune sau proaste) despre mine fara sa ma cunosca;
4-Nu accept sa mi se impuna anumite puncte de vedere doar pentru ca "asa e bine" sau pentru ca "asa face toata lumea";
5-Nu incerca sa-mi contrazici convingerile aducandu-mi argumente pe care nu le poti explica logic si nici intelege;
6-Nu incerca sa faci "fapte de milostenie" incercand sa ma aduci pe "calea cea buna";
7-Nu vreau sa am de-a face ce genul acela de persoane care scuipa seminte pe strada,stau cu ochelari de soare de soare dupa apus,isi dau cu 3432870968245kg de gel pentru ca asa e "cool" sau umbla cu fuste de-o palma pentru ca "trebuie sa ma vada lumea".Stiti bine la ce ma refer: tipul adolescentului roman in anii 2000 imparit in doua categorii,in functie de sex
* tipul cocalarului
*tipul pitipoancei
Prin urmare,daca va regasiti in aceasta descriere ati face bine sa inchideti cat mai repede acest blog: NU E PENTRU VOI!
8.-Ascult rock,printre trupele mele preferate se numara: Rammstein,Nirvana,Korn,Metallica,Nightwish,Trooper,Cargo,Pheonix,Vama s.a
Incheind aceasta introducere,sper sa mai reveniti pe aici,si poate,sa va regasiti in ce voi posta:)
Subscribe to:
Posts (Atom)